Sa fii comentator politic in Arges e o drama. Asta e o chestiune pe care politicienii nostri nu o cunosc, nu o inteleg, nu o cred. De duminica de la ora 9 pina la ora 16 m-am chinuit sa gasesc un subiect politic argesean in jurul caruia sa scriu un comentariu. Am baut cafea, am fumat, am facut jogging, am citit presa si gindul tot acolo m-a dus, la subiectul acele interesant care sa merite o interpretare, o opinie, macar un simplu da, un simplu nu. Chinuitor, credeti-ma.Si nimic. Un veteran a vrut sa se inscrie la taranisti pentru a mai fi o data presedinte la Cosniliul judetean, iar taranistii i-au spus pas. Aici e chestiune de psihiatrie, nu de politica. Un candidat la primarie a dorit sa bage citiva alergatori cu sigla pe tricou la un cros. Nu s-a inteles cu organizatorul, care era de la alt partid. Normal ar fi fost sa isi faca propriul sau concurs si rezolva problema. Un alt candidat, la Consiliul Judetean, si-a propus sa mearga la manifestarile adversarilor. Personal, apreciez ideea ca fiind originala, poate atit de originala incit seamana a tupeu. Pe adversari nu ii vad facind acelasi lucru. In rest, ce sa mai zic ? Nimic.Parca as trece printr-un desert de teme si subiecte. Imi vine sa ii sun pe candidati si sa cer un strop de apa, asa, cit sa imi umezesc buzele. Fiindca miine nu vreau sa mai patesc acelasi lucru, nu vreau sa ma mai chinuie lipsa de subiecte. Voi da pur si simplu telefon si voi intreba pe ce tema sa imi scriu articolul. Parca ii vad pe candidati fisticindu-se, fiindca ei considera ca si daca nu fac nimic ori mai nimic, noi tot avem ceva de scris. Ce ? Sa ne minunam ca ei exista, sa ne entuziasmam ca ei candideaza, sa ne fericim ca ei au intrat in campania electorala.Dramatica e soarta de comentator politic pe aici. Daca esti fumator, cum sint eu, e si mai grav. Fumez un pachet si nu gasesc nici un subiect cu miez. Beau trei cafele si nu capat nici o tema. Sa ma las de aceste vicii nu reusesc. Sa ma las de comentarii, nici atit. Si politica e un viciu.