Publicat în anul 1887, tratatul „La Faience”, premiat de Academia Franceză şi de Academia de Arte Plastice din Franţa, elaborat de Théodore Deck, un renumit meşter ceramist din Franţa secolului al XIX-lea, poate fi consultat astăzi la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea. Prin intermediul acestei lucrări, autorul a urmărit să-şi transmită cunoştinţele şi măiestria, să arate întregii lumi rolul major al Franţei în industria ceramicii, să cultive gustul pentru această artă decorativă şi, nu în ultimul rând, să accelereze evoluţia unei arte şi meserii căreia şi-a dedicat, cu pasiune, întreaga viaţă. 

Théodore Deck şi-a structurat lucrarea în două părţi: în prima parte, prezintă istoria ceramicii în Europa, iar în cea de-a doua, procesul tehnologic de fabricare a produselor ceramice. Astfel, înainte de a explora formele şi tipurile de ceramică dezvoltate în Europa, pentru a le înţelege mai bine, autorul a considerat absolut necesară o trecere în revistă a extraordinarelor realizări ale Orientului, ale Greciei şi Romei antice, ale Arabiei şi Persiei, realizări care au influenţat imens, atât prin tehnicile şi materialele utilizate, cât şi prin incredibila diversitate a stilurilor decorative, evoluţia acestei arte la scară planetară. Urmează un capitol dedicat Italiei în care regăsim descrierea unor piese excepţionale din secolele XIII – XVIII, produse în manufacturile din Roma, Faenza, Pesaro, Urbino, Deruta, Montelupo, Savona, Castello d`Abruzzo (Toscana). Ele reprezintă exemple de artă decorativă rară din punct de vedere al tipologiei formale, al calităţii şi al paletei cromatice. 

Istoriei ceramicii în Franţa i s-au consacrat două capitole în care sunt descrise, pe larg, atelierele reprezentative, meşterii ceramişti şi operele lor, în timp ce creaţiile meşterilor ceramişti din Germania, Elveţia, Olanda, Anglia, Spania şi Suedia sunt prezentate în ultimul capitol al lucrării.

Cea de-a doua parte a tratatului expune tehnica de realizare a obiectelor din ceramică. Sunt analizate în detaliu, tipurile de argilă şi proprietăţile acestora, elementele componente şi fabricarea smalţului, tehnicile de şlefuire şi de decorare. 

Sub aspect grafic, volumul este deosebit. Aproape fiecare pagină este însoţită de câte o ilustraţie, iar la final, găsim reproduse 120 de urme de ceramică pe obiecte realizate în manufacturile secolelor XVI – XVIII.