Am citit dintr-o suflare eseurile lui Patrick Suskind apărute la „Humanitas” sub titlul „Despre iubire şi moarte”. Spre final, Suskind dă o interpretare origi¬nală faptului că Orfeu nu s-a putut abţine şi s-a întors să vadă dacă Euridice îl urmează. Artistul a făcut acest lucru pentru că, zice Suskind, era curios să vadă dacă Euridice îi asculta cântecele în drumul dinspre Infern spre lumea vie.

Dacă ar fi fost mai atent, autorul Parfumului (aţi văzut, desigur, ecranizarea – „The Perfume: The Story of a Murderer” – cu Ben Whishaw (Jean-Baptiste Grenouille) şi Dustin Hoffman, în regia lui Tom Tykwer) ar fi înţeles că Orfeu îşi întoarce capul din neîncredere. Neîncrederea în femeie, fie ea şi Euridice.

Orfeu îi roagă politicos pe Hades şi Persefona să îi redea iubita, nu de tot, ci doar până la normala bătrâne¬ţe, le cântă minunat şi îi convinge, apoi pleacă cu pro¬misiunea că Euridice îl va urma spre lumină. Numai că Orfeu crede în stăpânii lumii umbrelor dar nu crede în femeie şi vrea să îi verifice loialitatea. Desigur că verifi¬carea în sine duce la pierderea persoanei iubite. Euri¬dice îl urma fidelă pe Orfeu, doar că fidelitatea nu poa¬te fi pipăibilă cu mâna şi nici chiar măsurată din priviri.

Cine face acest lucru, pierde, asta ne spune mitul şi degeaba, fiindcă nu prea luăm aminte.

Din volumul Gheorghe Smeoreanu, “Sfârșitul presei și ultimul ziarist”, în curs de apariție.