Pe omul ăsta nu-l iubește nimeni ?

Așa se pare.

Nu am văzut niciun articol, nicio postare pe Facebook, niciun comentariu, cât de timid, în favoarea lui Dan Voiculescu.

Un om acuzat public, oricine ar fi el, își găsește măcar un apărător, un Gică Contra care să spună invers decât majoritatea. 

Dan Voiculescu nu are un asemenea apărător.

Nici măcar Antenele nu-l apără direct, o fac pe ocolite, bătând șaua. Pentru a-l reabilita pe hoț, Antenele îl bârfesc pe păgubaș.

Nici nevasta și nici fetele sale nu ies la televizor pentru a ne spune ce bine gătește Dan Voiculescu spaghete, ce bărbat ordonat care nu-și aruncă șosetele pe unde apucă este el.

Mă întreb de ce nu apar fotografii cu Voiculescu tată iubitor sau protector al câinilor vagabonzi, de ce nu aflăm că are un pisoi care va suferi dacă stăpânul va ajunge la pârnaie.

Iată că nu apar. Motivul ?

Cred că motivul constă în faptul că Dan Voiculescu e trufaș . El se crede dumnezeul acestei țări, deținătorul adevărului absolut despre români și stăpânul sufletelor noastre.

I-au băgat în cap acest lucru cei 25 de ani de succes absolut nu doar în domeniul financiar, ci și în cel al politicii și propagandei. În fond, nimeni nu a reușit să se impună și să crească pe toate aceste planuri cum a făcut-o Dan Voiculescu. Toți actorii politici, economici, sociali au mai avut hârtoape în care s-au poticnit, Voiculescu nu.

Miile de ore de emisiune în care angajații Varanului i-au făcut pe dușmanii săi praf și pulbere i-au creat acestuia sentimentul supremației absolute, al invincibilității și infailibilității.

Cred că Dan Voiculescu a ajuns la un moment dat să se creadă mai ceva decât Papa de la Roma.

Oamenii trec întotdeauna de partea celui care pare a fi victimă. Dan Voiculescu a pozat însă permanent în învingător, iar uneori în călău.

Așa au făcut și subalternii săi.

În pofida audienței uriașe de care se bucură, când va veni vremea scadenței, nici Mihai Gâdea, nici Mircea Badea, nici Dana Grecu, nici Mugur Ciuvică nu se vor vedea apărați de fani pentru motivul că au lăsat impresia că vor fi mereu victorioși.

Victorioșii de profesie nu au nevoie de apărători.

Chiar și Dumnezeu e supărat, îngândurat și uneori chiar învins în bunele sale intenții din cauza oamenilor.

Cel puțin așa ne lasă să înțelegem literatura creștină.

Muritorii despre care vorbim, în frunte cu Dan Voiculescu, nu cad niciodată pe gânduri, nu arată nicio clipă vreo slăbiciune.

Voiculescu și ai săi au vrut să fie dumnezeii și sfinții României. 

Dumnezei și sfinți trufași.

Chiar și cu spectrul unei sentințe cumplite în fața ochilor, Voiculescu pozează în învingător, ceea ce e inuman.

De fapt, așa sunt Dan Voiculescu și Antenele sale: semeţe şi inumane.

Unii spun că sunt diavoleşti.

Se știe unde ajung cei care nu se smeresc niciodată.

În niciun caz în Rai.