Intr-o seara, am primit un telefon de la doamna Marilena Barata (foto) presedintele consiliului de administratie al cotidianului „Curierul zilei”, din Pitesti, care m-a anuntat ca ziarul etalon al Argesului a ajuns la 5000 de editii. Amabila, amicala si chiar indatoritoare, doamna Barata mi-a multumit pentru contributia mea la existenta si succesul acestui cotidian, reamintindu-si ca am fost primul director si am coordonat, vreme de un deceniu, primele 2000 de editii. Trebuie sa recunosc ca m-am simtit flatat.Telefonul primit m-a facut sa imi reamintesc unele lucruri legate de „Curierul zilei”. Mi-am amintit, de pilda, ca am format o echipa, o scoala de presa la „Curierul” si, impreuna, am ajuns la un tiraj de 30.000 de exemplare zilnic. Am fost, la un moment dat, cotidianul cu cel mai mare tiraj din presa locala. Imi amintesc, pe de alta parte, ca dupa zece ani de munca, am cedat gratis, la notariat, partea mea de 33% din actiunile la acest cotidian. Oare, ce lucruri grave si, la urma urmei, insuportabile, m-au determinat sa procedez astfel ? Si imi mai amintesc ceva…Cind am fost, pentru o perioada, la pamint si nu stiam daca ma voi mai ridica vreodata, am cerut conducerii cotidianului „Curierul zilei”, fostilor mei asociati si prieteni, o rubrica, fara plata, doar o rubrica prin care sa ramin in presa. Nu am primit-o, am fost trimis politicos la plimbare. Si inca nu se uscase cerneala pe actele prin care imi cedasem partea gratuit la acest cotidian care aducea profituri lunare de zeci de mii de dolari…Dar asta e viata.Doresc cotidianului „Curierul zilei” viata fara de moarte, imi e dor de el, fiindca o parte a vietii mele sta la temelia lui.