Ce face Guvernul atunci când unii dintre „clienții” săi o dau în bară? Foarte simplu! Se uită-n pungă și, indiferent de cât de puțin și pentru ce altceva mai are acolo, pune de-o intervenție de urgență! Să nu fie păgubiți votanții săi captivi, ci tot noi, ceilalți, contribuabilii de bună credință.

Așa s-a întâmplat și în cazul acelor agricultori și legumicultori care, conform unei tradiții ancestrale, nu și-au asigurat și nu-și asigură viitoarele recolte!

Și de ce ar face-o când Guvernul, un fel de „mamă a răniților” într-un sat fără câini, se arată extrem de grijuliu față de această categorie de electorat.

Pe 18 iunie 2014, Guvernul a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 40/2014 pentru modificarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor măsuri fiscale (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 455/23.VI.2014, p. 12-14). Cum justifică „urgența”? Foarte simplu: „Pentru a elimina povara pierderilor suferite ca urmare a calamităților naturale din 2013 și pentru a diminua impactul fiscal negativ pentru contribuabilii pentru care venitul a fost stabilit pe bază de normă de venit, care, spre deosebire de ceilalți contribuabili, plătesc chiar dacă nu au realizat venituri ca urmare a calamităților, suferind astfel pierderi economice importante, se propune anularea impozitului pe venitul agricol,  proporțional cu gradul de calamitate constatat …”.

În text, la art. IV alin. (1) lit. a) – c), se dispune anularea impozitului pe venitul din activități agricole datorat pentru anul fiscal 2013 de contribuabilii care au desfășurat activități agricole individual sau în asociere, „dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții”: impozitul să fi fost stabilit pe bază de normă de venit (lit. a)), „pentru producția agricolă nu au fost încheiate polițe de asigurare” (lit. b)), producția a fost calamitată „în proporție de peste 30%” (lit. c)).

Cum se stabilește/dovedește „gradul de calamitate”? Cu procese-verbale de constatare a pagubelor, pentru fiecare producător și unitate/subdiviziune administrativ-teritorială, întocmite de către comisiile locale pentru situații de urgență, constituite prin ordin al prefectului. Ulterior, organul fiscal emite decizie de anulare a impozitului și a obligațiilor fiscale, iar contribuabilii care și-au achitat creanțele fiscale anuale „au dreptul la restituirea sumelor achitate”. 

 Nu-i așa că, pentru cei neasigurați, este simplu și eficient!?

Mai greu este însă pentru bieții agricultori și legumicultori care au avut proasta inspirație să-și asigure recoltele incerte, care se luptă și acum cu „binevoitoarele” societăți pentru a-și dovedi dreptatea. Având cele mai multe șanse să moară cu ea în brațe!

Văzând că semenii/consătenii lor care nu și-au asigurat recoltele au toate șansele să beneficieze de despăgubiri din partea statului (mai repede și mult mai ușor), ce impuls i-ar mai putea determina pe primii să mai facă și de acum înainte acest lucru?

Iar cei care nu au încheiat niciodată polițe de asigurare, văzând că statul asistențial sare cu promptitudine în ajutorul lor, ce motiv ar avea să o facă de acum înainte?

Ca și cum nu ar fi fost destul, profitând de faptul că și în primăvara și vara acestui an au fost condiții hidrometeorologice nefavorabile, luând în calcul și proximitatea alegerilor prezidențiale din toamnă, Guvernul României – sponsorul interesat al agricultorilor care nu-și asigură recoltele – în ședința din 23 iulie a. c. (miercuri), a adoptat o hotărâre prin care își propune ca în perioada următoare să implementeze o „schemă de ajutorare” pentru circa 1.500 de legumicultori ale căror sere au fost afectate de condițiile hidrometeorologice din perioada aprilie-mai.

Ministrul agriculturii, DANIEL CONSTANTIN, a declarat că valoarea ajutorului de stat se estimează a fi de 7,7 milioane de lei, potențialii beneficiari provenind din 55 de unități administrativ-teritoriale (din 12 județe și din zona adiacentă municipiului București), aceștia urmând să primească 27 de lei pe metrul pătrat pentru geamul de sere (suprafața distrusă fiind estimată la 26.700 mp de geam) și câte 3 lei pentru mp de folie de plastic pentru solarii (suprafața deteriorată fiind de 2.347.000 mp de folie). Nu s-a precizat dacă beneficiari vor fi – și de această dată – doar cei care nu au încheiat polițe de asigurare! 

Nimeni nu le spune tuturor beneficiarilor (așa cum, nici în 1989-1990, nimeni nu le-a spus românilor că drum înapoi – spre comunism – nu mai există!) că eventualele pierderi, produse de condiții meteo nefavorabile, pot fi evitate/recuperate prin despăgubirile pe care le-ar primi de la o societate de asigurări, doar dacă ar încheia polițe de asigurare!

Și că dacă nu-și asigură recolta, casa, bunurile etc., așa cum ar fi normal să o facă, statul nu o să-i mai despăgubească! Că a fost ultima dată când a făcut-o!

Dar cum nimeni dintre cei autorizați nu-și asumă misia de a face un asemenea anunț, numărul asiguraților (de bună voie) scade constant, iar statul, având un comportament excesiv de paternalist, în loc să-și joace doar rolul constituțional de arbitru imparțial, coboară în arenă și-i „faultează” în văzul întregii lumi pe cei care – din ce în ce mai puțini și ei – mai cred în noțiuni abstracte precum: egalitate, echitate, stat de drept etc.

Putem spera ca înșiși beneficiarii acestor pomeni electorale să spună că nu și le mai doresc? Desigur că nu. 

Ploi și furtuni care vor produce distrugeri au fost, sunt și vor mai fi.

Ne rămâne altceva de făcut decât să încercăm să schimbăm prin vot acest sistem politic clientelar?

Eu cred că  nu.

 TIBERIU M. PANĂ