De obicei, scriu cu placere, se intelege, altfel nu as fi putut supravietui in meseria de ziarist, nu as fi facut fata, vreme de aproape douazeci de ani, unui ritm de cel putin un articol pe zi. Fiindca vor, nu vor, adversarii mei din presa, le-am dat clase, la propriu si la figurat, la capitolul putere de munca si la capitolul stilului publicistic, precum si la capitolul audienta si cu asta am incheiat toate capitolele vietii profesionale. Multora dintre acesti adversari le-am dat clasa si la capitolele vietii personale, asa cum se va vedea si din rindurile care urmeaza, pe care nu le voi scrie insa cu placere, fiindca e vorba sa culc la pamint un individ care si asa e batut de soarta, atit pe planul meseriei, cit si al vietii private. Ce sa fac insa daca individul se baga singur in seama si ma musca de dinapoi ? Eu stiam ca unii musca mina care le-a dat piine, dar iata ca acest Cristian Cocea, fiindca despre el este vorba, ma musca de fund, avind el o predilectie spre aceasta parte anatomica, dupa cum se sopteste prin cercurile de cunoscatori. Sa o luam metodic si sa vedem ce se intimpla cu maestrul Cocea, ce il mina pe el in lupta si cu ce fel de arme vrea sa se bata cu mine.Ii informam pe distinsii nostri cititori ca in cotidianul „Societatea argeseana”, unde Cocea este „consilier editorial” sau cam asa ceva, individul a publicat un articol in care se preface ca ar combate observatiile mele cu privire la degringolada psihica a episcopului nostru, Prea Sfintitul Calinic. Se vede insa de la o posta ca acest scribalau nu e interesat sa il apere pe episcop (nici nu are acesta nevoie de ajutorul lui) ci sa ma atace pe mine din motive pe care le voi puncta in continuare. Spun ca numitul Cocea nu il apara pe episcop, fiindca el lasa peste tot impresia ca e mason, asa, ca sa impresioneze asistenta, face pe gnosticul si pe ezotericul, asadar nu are de a face cu Biserica si cu atit mai putin cu vreun ierarh de al ei. Cocea nu joaca in aparare, ci in atac, macinat de spaima ca a imbatrinit degeaba, ca s-a nascut talent si va muri speranta, ca nu a reusit si el sa aiba gazeta lui, raminind, in ciuda valorii pe care si-o aroga, sluga pe la diferiti patroni de presa.Sa vedem, acum, cu ce fel de zoaie ma improasca acest constipat al presei argesene. In primul rind, individul spune ca nu trebuia sa scriu nagetiv despre episcop deoarece am avut parte de ospete in palatul episcopal si m-am odihnit pe la minastiri. De acord cu tine, Coceo, numai ca un lucru nu il stii, iar pe altul il uiti. Nu stii ca daca eu am fost la masa la episcop si episcopul a fost la masa mea, fiindca asa a fost sa fie. Sintem intr-o comunitate relativ mica, in care oamenii comunica, se mai si viziteaza, ceea ce nu inseamna ca nu se mai pot si certa. Deci, faptul ca am fost musafirul episcopului nu inseamna ca nu voi putea scrie vesnic decit la superlativ despre Prea Sfintia Sa, ca nu am dreptul ca la o suta de articole pozitive sa public si vreo doua negative. Ceea ce insa uiti, mai, Coceo, este ca tu te-ai ospatat la masa mea fara sa fie si reciproca valabila, adica tu ai fost de nenumarate oaspetele meu si invers nu, fiindca ori nu aveai ce pune pe masa, ori nu aveai voie de la consoarta, ori pur si simplu iti maninci de sub unghie. De fapt, Cocea viseaza cind vorbeste despre ospete, fiindca asa e el, pofticios si gras, crede ca toata lumea se ospateaza, numai ca unii doar maninca, punind pe primul plan discutiile la masa, nu haleala. Mai departe, Cocea scrie, despre mine, adica: „I se deschisesera portile Facultatii de Teologie, i se publicase o carte de interviuri cu episcopul.” Pai vezi daca esti parsiv, Coceo ! Cum adica mi se deschisesera portile facultatii respective, oare nu am dat examene, am umblat cu aranjamente ca sa imi iau a nu stiu cita diploma ? Hai sictir ! Am urmat Teologia cu drag si pentru a citi cit de cit organizat operele anumitor mari teologi. Am publicat o carte de interviuri cu episcopul ? Adevar grait-ai, eu am fost cel care i-am dedicat o rubrica in presa domniei sale, una de interviu si apoi am adunat articolele intr-o carte.Pe cheltuiala mea, se intelege. Ce e rau in asta, refulatul naibii ? Mai departe, devenind din cale afara de ticalos, acest Cocean se leaga de botezul copilului meu, ceea ce ar fi oarecum de inteles, fiindca si fosta sa sotie a facut un copil pe cind erau casatoriti, dar cu altul. Chestia asta, cind isi aduce aminte de situatie, il scoate din minti pe ofuscat si il face sa scrie urmatoarele: „Pina si copilul gazetarului a fost botezat de Vladica Argesului, intr-o ceremonie privata, iar cind alti directori de gazete au inceput sa se uite strimb, PS Calinic le-a spus taios: „Lasa-ti-l in pace, e prietenul meu!