O vorba din popor spune ca daca vrei sa treci puntea trebuie sa te faci frate cu dracul. Este varianta romineasca a pactului mefistofelic-faustian, cu deosebirea de esenta ca aici nu e vorba de o vinzare a sufletului. Fratia cu dracul este luata in calcul doar ca solutie de moment, in fata unui pericol prea mare, care nu admite riscul si lasa deschisa posibilitatea ruperii intelegerii dupa ce pericolul a fost depasit. Se intelege ca ajutorul dracului este acceptat doar pentru ca alta cale nu exista, deci in conditii de mare constringere.Cam in acesti termeni cred eu ca vor fi gindit liderii celor doua partide care au format coalitia de la guvernare dupa alegerile din toamna lui 2008, fiecare tabara vazind in cealalta pe dracul. Doi draci, asadar, jucind tontoroiul intereselor personale si de grup pe puntea guvernarii, fiecare dintre ei lovind atit de tare din coada, arma lor principala, incit nu se mai asteapta nimeni sa-i vada impreuna pe malul celalalt. Muscatura otravitoare, ca de varan, vine acum din partea PD-L. Acesta, chipurile, s-ar fi saturat sa mai fuga din calea adversarului, in numele salvarii guvernarii si, drept urmare, se opreste in loc pentru o ultima lupta decisiva, pe viata si pe moarte. Inversunarea cu care liderii PD-L au tinut sa promoveze, prin asumarea raspunderii Guvernului, cele trei pachete de legi referitoare la educatie, salarizarea unitara si agentiile guvernamentale este exemplul cel mai graitor in acest sens, este muscatura de pe urma careia se asteapta moartea adversarului. Iar suplimentul de venin (strecurat prin anuntul presedintelui-jucator cu privire la referendumul ce ar urma sa conduca la reformarea parlamentarismului postdecembrist) nu face decit sa sublinieze iminenta unui deznodamint pe care partea adversa, bineinteles, refuza sa-l accepte. Motiv pentru care ambele tabere isi intensifica razboiul de gherila.Cind malul opus este inca invaluit in fumul gros al crizei si nimeni nu stie cit mai este de mers, cele doua partide aflate pe puntea guvernarii se lovesc reciproc cu o indirjire de-a dreptul animalica, viscerala, amindoua uitind ca sub ele se deschide abisul promisiunilor cu care au inselat electoratul, parca ignorind pericolul caderii… Si, la urma urmei, ce ar avea de pierdut daca ar cadea? Averile, singurul lor mobil in lupta politica, sunt bine asigurate in seiful comun al coruptiei si faradelegii transpartinice. Asa incit iti vine sa te intrebi daca nu cumva este de forma imbrinceala lor reciproca. Caci, dupa cit de tare s-au zgiriat unul pe altul in perioada ce a precedat impartirea functiilor la deconcentrate, ai fi zis ca Vilcov si Toma abia asteapta un moment favorabil in care sa-si intoarca spatele, definitiv si irevocabil. Iar un moment ca acesta, in care mai mult de jumatate din judetele portocalii ale tarii au rupt sau sunt pe cale sa rupa protocolul de colaborare in teritoriu cu PSD, nici ca se putea mai favorabil, completat cu lovitura de maestru a lui Traian Basescu, in legatura cu referendumul, care aseaza PD-L in avangarda luptei electorale. Si totusi Darius Vilcov, presedintele filialei judetene a PD-L, tace misterios, filosofic, lasindu-i pe altii, cum ar fi deputatul Daniel Barbulescu, sa-si afiseze grimasele de dezgust fata de partenerii de coalitieSi totusi Darius Vilcov, presedintele filialei judetene a PD-L, tace misterios, filosofic. Nu cumva, intre timp, intre Vilcov si Toma s-a creat un fel de pod de gheata al interesului reciproc, care le permite sa-si transfere, pe ascuns, dintr-o parte in alta, pilonii de sustimere al intereselor lor personale? Foarte probabil ca-n timpul acerbei lupte pe demnitati si functii cozile lor s-au innodat atit de tare incit acum, ca sa-i desparta, trebuie sa vina un nou Alexandru Macedon, care sa ridice sabia si sa taie in carne vie, pina la ultima molecula a nesimtirii.Semnatura: Constantin Smedescu