Marele dicţionar al limbii greceşti – operă fundamentală a filologului Varinus Favorinus, care se remarcă atât prin aspectul grafic deosebit, cât şi prin conţinutul informaţional de excepţie se numără printre volumele de carte cu valoare patrimonială deținute de Biblioteca Județeană Vâlcea.
Autorul, Varinus sau Guarino – renumit cărturar, s-a născut în jurul anului 1450 la Favera, în regiunea Marche, provincia Macerata din Italia. A fost supranumit “Favorinus” după denumirea localităţii în care s-a născut. Varinus Favorinus s-a dedicat cu mare zel lexicografiei greceşti, tipărind la Roma, în anul 1523, Magnum Dictionarium, sive Thesaurus universæ linguæ Græcæ (Marele dicţionar al limbii greceşti) – lucrare monumentală, scrisă integral în limba greacă şi retipărită frecvent până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Fiind un instrument de lucru extrem de util şi necesar, dicţionarul a pătruns şi în spaţiul cultural românesc, la începutul secolului al XVIII-lea, datorită domnitorului Constantin Brâncoveanu. Acesta a sprijinit financiar apariţia unei ediţii deosebite a dicţionarului lui Varinus Favorinus – lucrare realizată în anul 1712, la Veneţia, în tipografia lui Antonio Bortoli.
Tipărit în format in folio, volumul conţine 4 file nenumerotate şi 778 pagini numerotate. Fila 3 cuprinde dedicaţia tipografului Antonio Bortoli către domnitorul Constantin Brâncoveanu, cu următorul conţinut: Serenisimului, celui mai presus dintre toţi şi celui mai pios, Principelui, Domnului Ioan Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod, stăpân absolut şi hegemon al întregii Ungrovlahii. Închinare din partea celui îndatorat. După acest omagiu adus marelui domnitor în semn de recunoştinţă pentru susţinerea materială acordată editării lucrării, pe fila 4 se află alte două texte: primul cuprinde câteva recomandări utile, aparţinând aceluiaşi tipograf, adresate filologilor, iar cel de-al doilea reprezintă dedicaţia lui Varinus Favorinus către cardinalul Giulio de Medici (viitorul papă Clement al VII-lea). În încheierea volumului, pe ultima pagină este tipărit numele lui Georgios Hypomenas din Trapezunt, unul dintre bursierii domnitorului român la Universitatea din Padova, care s-a ocupat de îngrijirea lucrării sub raport ştiinţific.
Cu excepţia filelor nenumerotate, textul este dispus pe trei coloane separate prin linii verticale. Principalul element decorativ îl reprezintă un frumos frontispiciu, ornamentat cu împletituri de frunze şi flori, având în mijloc stema Ţării Româneşti – corbul valah cu aripi desfăcute, ţinând în cioc o cruce ortodoxă, însoţită de un soare în partea dreaptă şi de o semilună, în stânga. Acestui frontispiciu, aflat pe prima pagină, i se adaugă iniţiale ornate şi viniete de final, inserate în text pentru a marca trecerea de la o literă a alfabetului la alta, în cuprinsul dicţionarului. Numeroasele însemnări de la începutul şi sfârşitul volumului atestă faptul că exemplarul a circulat foarte mult, fiind un instrument de lucru frecvent utilizat în epocă.
Coperţile din carton sunt învelite în piele brună; cotorul prezintă cinci nervuri profilate, spaţiul dintre nervuri fiind decorat cu motive florale stilizat. Pe prima copertă (în interior) este aplicat un ex-libris etichetă, realizat de Gr. Stern – însemn de proprietate aparţinând unui descendent al familiei Brâncovenilor, prinţul Mihai-Constantin Basarab Brâncoveanu.
























Lasă un răspuns