Fuziunea PNL – PDL presupune ieşirea din joc a Monicăi Macovei.

După cum s-a văzut, fuziunea nu a presupus niciun fel de clarificare a principiilor. Atentatul liberalilor statul de drept s-a amestecat cu frica pedeliştilor că au mers prea departe cu tăierea salariilor şi astfel a apărut Noul PNL.

Aici, vechea Monica Macovei nu are ce căuta.

Marele partid vrea puterea pentru a o folosi în interes propriu, nu în vederea întăririi instituţiilor statale. La precedentul congres liberal nu s-a discutat nimic despre apărarea justiţiei, despre aventura ruşinoasă din 2012, despre eliminarea din partid a membrilor cu probleme în zona corupţiei sau măcar a celor condamnaţi.

Ideea unei drepte unite este în mintea liderilor PNL şi PDL una amorală. Ei vor câştigarea alegerilor pentru a nu le câştiga PSD, fără a argumenta principial această dorinţă. Noul PNL îşi doreşte a fi mare şi puternic precum PSD şi nimic mai mult.

În acest context, pretenţia dnei Macovei de a fi luată în calcul pentru prezidenţiale sună în urechile celor care au pus la cale fuziunea ca o înjurătură de mamă.

Pentru ei fuziunea înseamnă amalgam, foşgăială, ştergerea urmelor, punerea laolaltă a două vinovăţii pentru a şi le ierta reciproc.

Încă o dată se vede că nici Cătălin Predoiu, nici Monica Macovei, nici Emil Boc nu pot fi primiţi la masa marilor compromisuri.

Pe scurt, Noul PNL poate deveni oricând, dacă se aprinde scânteia, un alt USL.

Klaus Iohannis nu se grăbeşte sau nu vrea sau nu înţelege să condamne evenimentele din 2012, Blaga vrea să le facă uitate pe cele din 2010, toată lumea e mulţumită şi aşteaptă voturi de la alegătorii numiţi “de dreapta”.

Numai că electoratul românesc de dreapta e inteligent şi exigent, iar fără o clarificare morală din partea celor care vor să îl reprezinte cu greu va ieşi la vot.

Deocamdată, felul în care Vasile Blaga o pune la colţ pe Monica Macovei nu e de bun augur.

De ceea ce ne era frică se pare că (încă) nu am scăpat.