Incercind sa descifrez motivele pentru care ierarhul argesean Calinic s-a transformat dintr-un om echilibrat intr-un personaj isteriform, am ajuns la concluzia ca acestuia ii dauneaza peste masura vanitatea sa scriitoriceasca iesita din comun. P.S. Calinic a fost inzestrat de Dumnezeu cu foarte mult talent si cu o capacitate spontana de a surprinde idei de natura teologica si psihologica. Pentru ca vladica nu este si nici nu vrea sa sustina ca ar fi un mare teolog, el si-a lasat sa lucreze aptitudinile sale genuine. Asa au aparut carti curate si profunde semnate de Calinic Argatul, precum „Bucuria lecturii” sau „Vesnicia de zi cu zi”, asa a fost scrisa cartea „Adevaratul Cioran”, pe care o consider de nivel european si care se afla, din cite stiu, in curs de aparitie. Numai ca orgoliul sau nemasurat, hranit de luxul si obedienta de la palate si minastiri, l-a metamorfozat pe episcop din scriitor intr-un scrib jenant. Crezind ca este suficient sa puna pixul pe hirtie pentru ca Duhul Sfint sa si inceapa a grai prin textele sale, episcopul a inceput sa scoata brosura dupa brosura, nimic din ceea ce a redactat neraminind in sertar sau in pagini de ziar, toate insemnarile fiind puse intre coperti de carte. Practic, de la Pavel Corut incoace, nu a mai existat un altul care sa publice zeci de carti in asa de scurt timp, rotativele editurilor nefacind, practic, fata harniciei de scrib incrincenat a ierarhului nostru.Evident, episcopul Calinic este un om cu o constiinta astutioasa. Pe de o parte si-a dorit sa impresioneze prin cantitatea titlurilor din bibliografia proprie, pe de alta parte a suferit vazind ca totul este in inflatie, ca paginile sale nu mai au prea multa acoperire ideatica. Din pricina acestei suferinte cronice, practic o adevarata boala spirituala, domnia sa a inceput sa se manifeste violent, necontrolat, sa aiba manifestari colerice. Practic, in momentele cind isi iese din fire si din statut, P.S. Calinic arata ca o masinarie care nu mai are combustibil si flatuleaza pe teava de esapament ultimile sale noxe, inainte de a se opri, cu un scrisnet, pentru totdeauna.Iata un exemplu din cel mai proaspat text scris de episcop si publicat in presa, text care acum se afla, probabil, in drum spre vreo editura, fiindca asa se intimpla la carturarul Calinic Argatul, ceea ce scrie dimineata se transforma in volum asezat in libarie pina la apusul soarelui. Iata ce cugeta autorul cu privire la misterul creatiei umane versus teoria evolutiei speciilor: „Pina acum nu s-a vazut nicio maimuta, fizic, transformindu-se in om. Se stie ca o specie zidita de la inceput lupta sa se intareasca si sa reziste, iar animalele nu se conduc de ratiunea lor, ci de instinct, si instinctul nu se „gindeste”