Exista un adevar al meu , subiectiv. Exista un adevar al patronului televiziunii care gazduieste emisiunea mea. Exista un adevar al sponsorilor revistei mele. Exista un adevar al prietenilor mei. Mai exista adevarul zilei in care lucrez , pentru ca uneori vad lucrurile dintr-un anumit unghi, alteori se intimpla sa se schimbe, putin, unghiul. Mai exista adevarurile iubitei, copilului, menajerei. Exista, peste toate acestea, adevarul experientei mele ca om si ca jurnalist, impresiile acumulate, ranchiunele stocate, placerea pe care am simtit-o cindva, interesul pe care l-am avut vreodata. Mai exista adevarul viitorului meu , cel la care visez si pe care nu mi-l poate programa nimeni altcineva in afara de mine.Mai doriti ? Exista si alte adevaruri ale unui jurnalist. Zeci, sute, mii de nuante, un nor de adevaruri din care, la televizor sau in pagina, apare doar unul, cu pretentie de adevar absolut . Toate celelalte adevaruri ramin nespuse. Asadar, nu spun adevarul ci doar un adevar anume raminind ca voi sa le intuiti pe toate celelalte, fiindca eu incerc sa va sugerez plaja in interiorul careia trebuie sa desoperiti toate adevarurile. Eu credeam ca aceste lucruri sunt deja stabilite, ele existind in insusi ADN-ul presei, din preistoria ei. Si cu aceasta cred sau sper ca ne-am inteles o data pentru totdeauna. Nu exista un adevar absolut in presa , exista doar adevaruri contextuale , important fiind ca ziaristul sa te trimita permanent la context, mai mult sau mai putin discret, sa nu aiba acel aer stupid de rostitor al singurului adevar cu putinta. Cind spun ca nu spun adevarul, rostesc un adevar, asadar mint cind spun ca mint, ceea ce stiau chiar si sofistii greci. Cu atit mai mult ma astept sa inteleaga aceasta dialectica a adevarului vs minciuna consumatorii destepti ai mesajelor mele mediatice. Fiindca pentru ei vorbesc si scriu.Prostii nu ma intereseaza, pentru ei exista rubrica de comentarii anonime de pe site.Traiasca presa mincinoasa, fiindca doar din gura ei puteti afla adevarul !