E miercuri dimineața. Ora 9.

În centrul municipiului Rm. Vâlcea se află o frumoasă biserică ortodoxă. 

Preoții fac slujbă. Frumoasă și slujba.

Cântarea lor plutește peste oraș. Au scos afară difuzoare puternice.

Doamne miluiește !

Cetățenii trec cu mers pios, încetinesc, se închină.

E un aer blând.

Cheful de muncă se risipește ca și când n-ar fi fost. Poate nici n-a fost.

Totuși, pretindem că suntem un stat laic.

O întrebare smerită:

-Dacă biserica e goală, de ce slujba e transmisă în stradă prin difuzoare, ca la muezini ?

Cred că nimic nu poate fi zidit fără Dumnezeu, dar la mijlocul săptămânii locuitorii amintitului oraș nu au nevoie de o stare isihastă, ci de una dinamică, specifică secolului.

Sau e blasfemie ceea ce spun ?

Ori așa a vrut Dumnezeu, să fim săraci ?

Rog răspuns drastic de la arhiepiscopie care să mă lămurească în ce fel pot să arhimuncesc pentru a ține la suprafață o arhimicrofirmă cu niște arhilocuri de muncă și plătitoare de arhiimpozite, în această atmosferă de arhipioșenie generatoare de arhilene.

Plecăciune !