Pe ultima suta de metri a campaniei pentru europarlamentare, candidatii au intrat in vrie. Ii vedem colindind tara in frunte cu cei trei prezidentiabili, care nu ezita sa se foloseasca de prilej pentru a-si testa potentialul. Dar disperarea cu care politicienii se agata de iluzia reusitei in alegeri e direct proportionala cu indiferenta alegatorilor. Caci oamenilor li s-a aplecat de atita politica, promisiuni si pretiozitati ridicole. Campaniile electorale se tin lant, iar viata cotidiana a devenit un talmes-balmes de sloganuri, vizite si pomeni electorale. Aproape ca nu mai avem timp sa mai simtim si criza. Pragul sensibilitatii la durere al acestui popor a tot crescut in timp si se pare ca este peste media obisnuita, de vreme ce ne anesteziem atit de usor cu promisiunile pe care actorii politici ni le debiteaza atunci cind nu se joaca in nisip sau nu sunt prinsi in vreo hora. Nu mai tresarim nici macar atunci cind politicienii se injura intre ei si sunt gata sa se incaiere. Nu ne mai dezgusta nici rictusul de individ hraparet, pe care-l afiseaza fara sa vrea politicianul care abia asteapta sa ne trimita bezele din virful copacului Puterii. De la Bruxelles, de fapt, pentru ca in duminica din 7 iunie ne alegem europarlamentarii. De acolo, adica, sa vedem specimene precum Elena Basescu intorcindu-si buzunarele memoriei, ca sa ne arate cit de goale sunt atunci cind e vorba de nevoile si interesele Rominiei? Cine dintre politicienii nostri se mai impiedica acum de asemenea mofturi precum dragostea de tara?Dar de ce ma refer eu tocmai la Eba, cind mult mai aproape de mine este un „frate” al ei geaman in ce priveste nivelul prostiei, nutrind aceleasi ambitii politice si, la fel, bazindu-si intreaga cariera politica pe tatucul din spate? Desigur, cel la care fac trimitere, un anonim prin definitie, nu are un tata sus-pus precum Eba, fiind vorba, in plus, numai de un tata politic, dar comparatia ramine in picioare si este principalul motiv pentru care am sa votez, totusi, in 7 iunie. Daca pina sa-l vad pe lista partidului inca mai stateam in cumpana, dezgustat de actuala clasa de politicieni (care nu ma reprezinta in niciun fel si care oricum ajung unde-si propun si fara mine), ei bine, vazindu-l pe lista, m-am decis imediat, sa am macar satisfactia ca votul meu, fie el si de importanta unui bob de nisip, nu s-a adaugat la desertul de nisip al majoritatii cistigatoare.Dupa cum vedeti, nu mentionez numele specimenului, sa nu zica cineva ca din cauza mea n-a ajuns el la Bruxelles (sau, ma rog, la Strassbourg), dar si din respect pentru „tatal” sau, caruia insa ii recomand, cu modestia cuvenita, ca, pe viitor, sa-si germineze mai atent saminta, in alte tipare de performanta, daca vrea ca din humusul trairilor sale politice sa nu rasara mereu niste maracinisuri.Semnatura: Constantin Smedescu