Va spun sincer, vocatia mea este sa nu ma deosebesc prin nimic de restul semenilor mei. Inteleg ca acest lucru este, la limita, imposibil, insa tendinta mea acesta a fost si va fi, anume sa fiu ca toata lumea, ori in rindul lumii, ori cum vreti sa spuneti: comun, banal, cenusiu, adaptat, integrat etc. Nu i-am inteles niciodata pe cei care vor sa fie altfel decit restul lumii, sa iasa cu orice pret in evidenta, sa sara in ochi, cheltuind pentru atingerea acestui scop timp, energie, bani. Daca ar exista un „locus comuni” al conditiei umane, as vrea sa il pot ocupa eu, orice evidentiere fiindu-mi insuportabila, respingatoare.Ei bine, situatia mea se prezinta cu totul altfel decit as vrea sa fie. Cita vreme lumea vrea sa locuiasca la oras, eu m-am mutat la tara; cind toti viseaza concedii in hoteluri cit mai bune, eu ma gindesc sa vina mai repede vara ca sa pot merge cu cortul la munte si la mare; cind toti se declara fideli familiei, eu inregistrez deja citeva casatorii; oamenii isi pun parchet, eu pasesc pe scindura de brad, ei noaptea dorm, eu noaptea citesc, ei se uita la televizor, eu stau cu ochii in tavan si ma gindesc cit de putine lucruri stiu despre viata. Pina la urma insa nu aceste deosebiri ma fac sa ma simt jenat, fiindca le pot ascunde destul de usor, la o adica, de ochii semenilor. Ceea ce ma deranjeaza in cea mai mare masura sint deosebirile fundamentale de gindire intre mine si majoritatea semenilor mei si in primul rind diferentele care tin de valori sociale si politice. Aici este buba, aici durerea si nelinistea, aici se localizeaza suferinta si tristetea. As lua la nimereala citeva exemple,dintre cele mai disparate si in acelasi timp mai jenante. Veti vedea ca nu impartasesc deloc ideile politice definitorii ale lumii in care traiesc, ceea ce e cu atit mai inconfortabil, cu cit lucrez intr-un domeniu atit de vizibil cum este presa, un domeniu in care esti sanctionat cu duritate daca nu reusesti sa vorbesti publicului pe limba lui. Asadar, sint un fel de oaie neagra, un schismatic, atunci cind vine vorba despre valori incontestabile ale lumii de astazi cu ar fi: infailibilitatea SUA, valoarea votului universal, capitalismul ca sfirsit al istoriei.Foarte pe scurt, as vrea sa imi dati voia sa spun ceea ce cred despre toate aceste trei teme. Mai intii, despre SUA ca actor politic exemplar. Spre deosebire de majoritatea semenilor mei, eu cred ca politica internationala a Statelor Unite este cel putin dubioasa, deoarece se raporteaza cinic la problema protectiei mediului, ignora ca si cum nu ar exista tratate internationale si rezolutii ale ONU, nu recunoaste principiul suveranitatii si actioneaza underground asupra factorilor politici din, probabil, toate tarile lumii. Spre deosebire de cei care cred ca situatia fie este alta, fie trebuie acceptata ca atare, eu consider ca intelectualii din intreaga lume ar face bine sa se exprime cu mult mai mult curaj in chestiunea subiectivismului politicii internationale a SUA, incurajind astfel electoratul american sa aleaga pe acel candidat pentru Casa Alba care ar fi capabil sa redea acestei politici moralitatea pe care o asteapta intreaga planeta. Al doilea subiect se refera la valoarea votului universal, pe care eu unul o contest vehement si o consider una dintre marile ineptii ale civilizatiei occidentale. Daca intemeiem capitalismul pe principiul inegalitatii dintre oameni, in schimb fundamentam democratia care il subintinde pe ideea egalitatii depline si pe principiul „un om, un vot”. Sper din tot sufletul ca pina la sfirsitul acestui secol societatile avansate sa isi puna problema ca votul universal si egal si-a epuizat capacitatile sale benefice, fiind nevoie de inlocuirea sa printr-un sistem electoral care sa tina seama de diverse trasaturi cum ar fi: gradul de instructie, realizarile in plan social, statutul in comunitate etc. Cu privire la capitalism ca sfirsit al istoriei, as spune ca mizez pe faptul ca, in viitoarele decenii, organizatiile societatii civile si structurile democratiei comunitare, descentralizate, vor genera ideea ca nu trebuie sa reducem totul la maximizarea profitului, fiindca pierdem din vedere valori fundamentale cum ar fi mediul sau spiritualitatea.Sint si alte teme fundamentale in jurul carora ma exprim fundamental diferit de marea majoritate a semenilor mei, atragindu-mi tot felul de comentarii negative, printre ele evidentiindu-se calificativele de: comunist, securist, nationalist, ori unele si mai transante cum ar fi: nebun, ratat etc. Stiu insa din lecturile de istorie ca nu exista mit care sa nu se erodeze pina la disparitie, iar din telogie mai stiu ca idolatria nu este buna. Iata de ce ma consolez cu faptul ca daca nu am dreptate intr-o privinta sau alta, este posibil ca nici altii sa nu o aiba. Am inceput prin a spune ca solicit o mina de ajutor pentru a ma schimba si a fi si eu in rindul lumii. Revin asupra ideii si va rog, dimpotriva, sa ma lasati asa cum sint, nu de alta, dar categoria idolatrilor Americii, ai votului universal si egal si ai profitului cu orice pret este foarte bine reprezentata numeric ca sa mai aiba nevoie de un exemplar in plus.