Observ că Teatrul Al Davila din Pitești are un repertoriu gen duș scoțian. Când este extrem de fierbinte,cum este cazul revistei ”Dacii și românii”, cu aspectul ei de șușanea, când vine sub zero grade cu spectacolul estetizant, pentru cunoscători, ”Volpone”, o punere în scenă a piesei lui Ben Jonson, în regia maestrului Bogdan Cioabă.

La ”Volpone”, trebuie să vii cu un fond aperceptiv, să știi, carevasăzică, cine este autorul și când a trăit, să te întrebi de ce dramaturgii elisabetani își plasau intrigile în Italia, eventual să afli că la nu știu care teatru din Capitală actorii au jucat cu picioarele în apă deoarece, vezi Doamne, Veneția e o localitate acvatică.

Regizorul Bogdan Cioabă este un artist echilibrat (nu degeaba a ajuns profesor universitar) și nu a căutat efecte facile, ba chiar a pus atâta tensiune în spectacol încât spectatorul, căruia i se oferă timp de asimilare,  trăiește la granița râsului cu tristețea, ceea ce cred că își dorește orice mare autor când scrie o comedie de moravuri.

Bogdan Cioabă este specialist al spațiului în teatru (a scris o lucrare intitulată ”Modalități de configurare a spațiului scenic”) ceea ce se vede clar în spectacol, unde, în decorul Cristinei Ciucu, se creează o densitate care comprimă în mod fericit mesajele.

Probabil că rolul Volpone este unul dintre cele mai pretențioase cu putință, pentru că Ben Jonson și-a închipuit un personaj cameleonic, de largă respirație, așadar interpretarea actorului Gabriel Gheorghe merită o reverență. A întruchipat personajul cu atâta măiestrie și fluiditate încât a reieșit un Volpone de ținut minte.

De altminteri, întreaga distribuție a fost inspirată și a emanat talent și inteligență artistică.

Cizelat cu măiestrie, gândit într-o cheie erudită dar deloc snoabă sau încruntată, spectacolul ”Volpone” este antologic pentru cultura teatrală a instituției artistice pe scena căreia a fost creat.

Acest ”Volpone” arată, dacă mai era cazul, că la Pitești se poate face teatru de înalt nivel estetic, dar pe de altă parte aș spune că este frustrantă slaba comunicare aperceptivă cu publicul. Nici caiet de sală nu am văzut, nici o prezentare profesionistă pe rețelele de socializare.

Dați o căutare pe Google și veți vedea că despre această minunată realizare artistică nu se vorbește aproape deloc, ori se vorbește meschin.

În final, aș spune că un eveniment precum acest ”Volpone” ar fi trebuit să curenteze elita intelectuală și artistică a zonei, să fie anunțat încă de la prima lectură, să genereze așteptare, să provoace discuții, cronici în revista ”Argeș”, emisiuni măcar la televiziunile locale.

Nimic din toate acestea, instituția Al Davila suferind de multă vreme de un oarecare mutism electiv.

Gheorghe Smeoreanu