O veste tristă a tulburat comunitatea universitară argeșeană: prof. univ. dr. Radu Gabriel Pârvu a trecut la cele veșnice, după ce, în urmă cu aproape o lună, s-a infectat cu noul coronavirus. Regretatul profesor s-a stins ieri, la Spitalul Valea Iașului.

Colegii săi de la Universitatea Constantin Brâncoveanu își exprimă regretul pentru dispariția profesorului Pârvu și fac o trecere în revistă a activității sale academice și scriitoricești:

”Cu tristețe fără margini, ne luăm rămas bun de la colegul nostru, Radu Gabriel PÂRVU, profesor universitar de Comunicare și Filosofie, fost decan al Facultății de Științe Juridice, Administrative și ale Comunicării la Universitatea Constantin Brâncoveanu, scriitor, scenarist, traducător și, mai presus de toate, om de o vastă erudiție.

Doctor în filosofie al Universității din București, profesorul Radu Pârvu și-a desăvârșit formarea profesională la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Bonn, la Universitatea „Ruhr” din Bochum, la Institutul pentru Ştiinţe ale Educaţiei de pe lângă Universitatea din Viena și la Facultatea Tehnică „Otto von Guericke” din Magdeburg. A fost responsabil pentru ediția ”Opere complete” ale lui Kafka la Editura Rao din București, membru al Societăţii Germaniştilor din România, al Societăţii Internaţionale Schelling din Leonberg, laureat al Premiului national acordat de Allianz Kulturstiftung din Munchen pentru cel mai bun proiect de traducere din germană în română.

Lasă eternității, printre altele, cărți despre Dilthey, Noica și Cioran și zeci de traduceri din opere fundamentale din Kant, Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, Liszt, Nietzsche, Scheler, Kafka, Jung, Ruppert etc. În 2012, după o muncă de șapte ani, a lansat – la editura Humanitas – traducerea capodoperei lui Arthur Schopenhauer ”Lumea ca voință și reprezentare” (1250 pagini), la o distanță de aproape două sute de ani de la apariția ei în limba germană. Scriitorul și filosoful Horia Roman Patapievici descria evenimentul editorial ca fiind ”o enormă sărbătoare pentru cultura română, o restanță pe care în fine o împlinește”, în timp ce filosoful Cătălin Cioabă, redactorul lucrării, remarca faptul că ”nu noi am așteptat peste 200 de ani de această traducere, ci ea și-a așteptat acest traducător”.

În întreaga activitate scriitoricească, dar și dincolo de ea, profesorul Radu Gabriel Pârvu s-a raportat cu nemărginită prețuire la cel care i-a fost maestru formator: filosoful Constantin Noica, ”părintele” Școlii filosofice de la Păltiniș. Relația maestru-discipol este descrisă magistral în documentarul artistic: ”Noica: ce știe? ce vrea? ce-i trebuie?” (2011), al cărui scenariu este semnat de Radu Gabriel Pârvu, în regia lui Șerban Marinescu. În același spirit al libertății de expresie și de gândire, profesorul Radu Gabriel Pârvu a format zeci de generații de studenți ai Universității Constantin Brâncoveanu, deschizându-le calea spre cunoașterea și înțelegerea profundă a lumii.

Anul 2020 a fost pentru profesorul Radu Gabriel Pârvu, anul debutului în proză. ”De ce urma să coboare din trăsură Frosica?” este o interogație ludică și o reală aventură intelectuală, în care, după cum autorul însuși mărturisește, ”stau de-a valma bunii și răii, viii și morții”, iar ”istoria se învârtește în loc și generațiile o iau la vale”. Premonitoriu, autorul declară că ”îl așteaptă pe (vizitiul) Caron să-și astâmpere foamea”. Din nefericire pentru noi toți, Caron a venit mult prea devreme…

*

Întreaga comunitate academică a Universității Constantin Brâncoveanu își exprimă regretul și durerea pentru pierderea unuia dintre cei mai distinși reprezentanți ai culturii și lumii universitare argeșene. Îl vom păstra în amintire pentru erudiția sa, aplecarea necontenită asupra tezaurului limbii române, exigența dublată de o modestie inegalabilă și pasiunea pentru adevăr! Și vom lansa necontenit către tinerele generații invitații la lectură, așa cum profesorul Radu Gabriel Pârvu a făcut-o în întreaga-i existență!

*

Invitație la lectură

„În odaia Lui, care este universul întreg, cu infernul și paradisul cu tot, stau de-a valma bunii și răii, viii și morții, fiecare cu existența lui și cu amintirea a ceea ce a fost, deposedați de sens sau de viață, absurzi precum spațiul în care au fost depozitați, inutili ca niște jucării de care te-ai plictisit sau pe care le-ai stricat și nu mai merită efortul de a le repara. Numai cine ar ieși un pic din odaie ar putea desluși rostul vechiturilor printre care s-a aflat vremelnic.“

(Radu Gabriel Pârvu, ”De ce urma să coboare din trăsură Frosica?”, Editura Trei, 2020)”.

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ