Cu opoziția te descurci, ca om politic, mai ales când ea, opoziția, nu prea are argumente, sau orgoliile sunt mai mari decât persoanele.

Te descurci, ca ziarist, cu cei care te înjură pe rețelele de socializare, fiindcă ori îi ignori (cum fac eu) ori te amuzi (cum mai fac, uneori, tot eu) ori îi blochezi.

În spațiul public, cei mai de neînvins sunt suporterii unei echipe de fotbal, mai ales cei din galerie. Au sau nu au dreptate, ei câștigă întotdeauna pentru că îi mână de la spate dragostea fanatică față de un club.

Cu fanatismul nu te pui (în acest caz fanatismul merge spre o cauză bună, dar tot fanatism rămâne).

Au intrat în gura galeriei domnii Foamete, Stanciu, Tudose, Pelici, iar dintre jucători, aproape toți cei care nu au sub 20 de ani. Mare mirare să mai scape cineva dintre cei amintiți din mușcătura suporterilor.

În consecință, dincolo de vinovății, de management, de omenie chiar, sunt necesare schimbări ce pot părea dureroase. Motivul:

Nimeni nu se poate pune cu galeria lui F.C. Argeș și, în genere, cu suporterii unei echipe mari ce a ajuns mică.

Atunci ând ai fost mare și ești mic, frustrările devin bombe psihologice.

Există și o latură obiectivă, anume că la F.C. Argeș pereții au prins igrasie, miroase a mucigai. Grupul este tensionat psihic și doar eliminarea grabnică a unor persoane poate schimba atmosfera.

Nu îmi permit să dau sfaturi, deși îmi aduc aminte că am absolvit, printre altele, Psihologia, la Universitatea București, cu media aproape 10. Psihologia ne spune că atunci când într-un grup, nu contează de care fel, apar boli de grup, singura soluție este dizolvarea.

Nu poți dizolva F.C. Argeș, dar staff-ul, da.

Părerea mea.

Gheorghe Smeoreanu