Senatorul PNL Ionuţ Elie Zisu e de părere că, pentru sănătatea PNL, cel mai bine este ca viitorul partidului să fie decis în cadrul Congresului Extraordinar: „Suntem în faţa unei alegeri extrem de dificile. Din păcate PNL a trăit experienţe nefericite şi cu PDL şi cu PSD. Prin urmare, este greu să fim entuziaşti în faţa acestor opţiuni”. Acesta a mai declarat că, la cum stau lucrurile acum, cele două proiecte politice care pot îndeplini obiectivele PNL sunt subminate de germenii neîncrederii: „Refacerea USL este o opţiune doar dacă există garanţia că partenerii din PSD vor da dovadă de mai multă corectituedine în relaţia cu PNL. În egală măsură, un proiect de unificare a dreptei, împreună cu PDL este viabil doar dacă ceilalţi vor renunţa comportamentele toxice care au fost criticate insistent de către PNL şi de toată opinia publică”. În opinia senatorului liberal, răspunsul în faţa acestei opţiuni trebuie dat doar de către delegaţii de la congres. Ionuţ Elie Zisu a susţinut că „indiferent de care va fi opţiunea PNL, este extrem de important ca aceasta să fie asumată de jos în sus, de la firul ierbii, de la membrii şi simpatizanţii noştri, până la vârful partidului. Orice proiect care va fi impus de sus în jos nu va avea succes. Momentul şi contextul sunt atât de delicate încât se impune – mai mult ca niciodată – o consultare reală a tuturor membrilor şi simpatizanţilor PNL. Pur şi simplu, nu avem voie să mergem într-o direcţie pe care baza partidului nu este gata să şi-o asume”. 

Ca opţiune personală, senatorul PNL Ionuţ Elie Zisu a declarat că, dacă nu ar exista presiunea alegerilor prezidenţiale din acest an, ar alege ca PNL să meargă mai departe pe propriile picioare. „Înaintaşii noştri au mers sub deviza „prin noi înşine” şi, în cele din urmă, au avut câştig de cauză. Cred că această deviză este în continuare actuală. Ne uităm azi prea mult la cantitate, la număr de voturi, la procente. Eu cred că mai importantă pe termen lung este calitatea. Putem fi mari, putem fi mici, dar nu vom fi niciodată un partid fără fond, fără idei şi fără idealuri” a încheiat Ionuţ Elie Zisu.