Liberalii din Argeș au avut ideea infantilă de a-l reclama la Marcel Ciolacu pe președintele pesedist al Consiliului Județean, Ion Mînzînă.

Întrucât reforma, dacă va fi reformă, va emana de la coaliția PSD – PNL, liberalii s-ar fi putut adresa șefului lor, Nicolae – Ionel Ciucă, ceea ce ar fi fost mai puțin penibil.

Reclamația are ca subiect faptul că Ion Mînzînă a obținut în Consiliul Județean un vot pentru mărirea organigramei instituției cu 55 de locuri, pentru a putea face o reorganizare internă, în așa fel încât să crească eficiența colectivului de funcționari.

Cum s-ar spune, Ion Mînzînă a purces la un fel de optimizare a forței de muncă din instituția care conduce Argeșul, fără să angajeze oameni, mai ales că în această perioadă angajările sunt blocate.

Nu exclud ca președintele argeșean să fi avut în vedere să înregistreze cât mai puține daune în cazul în care reforma organizațională se va produce. Argeșul ar urma să fie pregătit pentru impact, iar Consiliul Județean să aibă suficienți oameni bine plasați pe funcții încât să sufere mai puțin.

Dacă și aceasta a fost intenția și nici nu a angajat pe nimeni, aș spune că președintele Mînzînă a fost isteț și a jucat pentru județul său.

Ca de obicei însă, liberalii locali au procedat cu excesul de zel al copilului de grădiniță care își pârăște colegul.

Problema care se pune este ce gândește publicul.

În mod cert, opinia publică a sesizat că Ion Mînzînă apără județul într-un mod smart, fără a sfida măsurile reformiste, fără a cheltui bani mai mulți pe salarii și mai ales fără a încălca legea. La vot, această percepție va conta.

Iar percepția despre liberalii argeșeni va fi, o dată în plus, că sunt copilăroși și pârâcioși.

Așa cum am mai remarcat, sondajele spun că PNL Argeș va pierde încă o dată alegerile locale, ba chiar toate alegerile, în județ. Le-am sugerat liberalilor să dărâme funcții, structuri, obiceiuri proaste și să o ia de la început pentru a avea o șansă în 2028.

Ei nu și nu.

Reclamăm, acuzăm, ne isterizăm, crezând că aceasta este calea spre mintea și simpatia electoratului.

Mă tem că se greșește profund și de mult prea mult timp.

Gheorghe Smeoreanu