Peste câteva zile, este posibil ca Tribunalul București să se pronunțe într-unul dintre dosarele în care președintele CJ Argeș Constantin Nicolescu este acuzat de fapte grave de corupție.

Îmi doresc ca Nicolescu să fie condamnat, simbolic, cu suspendare. Să ia cea mai mică pedeapsă posibilă. Dacă se poate, de o zi, cu suspendare. Dar în ziua aceea, Nicolescu să se gândească la ceea ce îi spun eu acum:

-Părea să fie, pentru Argeș, un om providențial. Peste ani, o stradă ar fi purtat numele său, iar un bust ar fi fost ridicat în fața clădirii Consiliului Județean. Oare de ce a fost nevoie să anuleze această glorie viitoare pentru niște trecătoare avantaje materiale ? Mai ales că bani avea, slavă Domnului.

-De ce a trebuie să-și terfelească numele,un nume care era, la un moment dat, sinonim cu echilibrul și forța, cu demnitatea și bunătatea ?

-De ce a fost nevoie ca el, om al discreției, să ajungă pe prima pagină a ziarelor și în prima știre a televiziunilor în legătură cu leșinul de la tribunal ?

-De ce și-a pus soția, care este o doamnă, în această situație imposibilă ?

-De ce a distrus încrederea celor care erau în stare să jure că e un om adevărat ?

-De ce a adus județului Argeș daune ireparabile, fiind în procese exact acum, în preajma regionalizării ?

-De ce i-a adus în situația de a fi cercetați penal pe atâția oameni care l-au ascultat fiindcă au crezut în el ?

-De ce, de ce, de ce toate acestea când el este, pe fond, un generos, un suflet cald, un mare boier ?

-De ce ?

Apoi, ce va face Constantin Nicolescu după trecerea zilei de condamnare cu suspendare nu mă interesează. Cum nu mă interesează nici dacă va fi achitat. Pentru mine, doar aspectul moral este important în legătură cu acest om în care am crezut, care a fost un punct central al meseriei mele de ziarist.

A fost și nu va mai fi niciodată ce a fost.