Primesc zilnic, de peste 15 ani, pe adresa ziarului, e-mailuri de la guvern. Este vorba despre programul premierului, sumarul ședințelor de guvern, principalele decizii. De aproape un an, deschid rar aceste mesaje, iar în ultima vreme, chiar deloc. Ceea ce făcea Ilie Bolojan la Palatul Victoria nu mai prezenta nicio noutate, nu mai era știre. Aceleași direcții rigide, rele pentru economie și răutăcioase pentru populație, aceleași măsuri care frizau trădarea de țară.

 

În 36 de ani, nu am avut un premier mai narcisist, mai mecanicist, mai lipsit de suplețea minții, calitate absolut necesară în funcții chiar inferioare celei de prim-ministru.

 

Portretul obiectiv, format din cifre, al lui Bolojan are o formulă standard:

 

Deficit de cont curent mult mai mare decât la începutul mandatului, deficit comercial mai mare, cea mai mare scădere economică din Europa, cea mai mare scădere a consumului din Europa, cea mai mare inflație din Europa, scăderea cu peste 80% a investițiilor străine, scăderea vânzărilor cu amănuntul, scăderea producției industriale, peste 100.000 de șomeri, număr record de firme închise, nici o reformă reală, plăți neefectuate de peste 3 miliarde de euro, scăderea încasărilor prognozate la buget cu aproape 4 miliarde de euro, intrarea în recesiune. Mincinoasa scădere a deficitului se bazează pe faptul că investițiile s-au realizat în proporție de 59% și aceluia că există facturi de 3 miliarde de lei neplătite, ca să nu mai vorbim de alte nedemne inginerii contabile.

 

De remarcat că fanii lui Bolojan seamănă mult cu fanii lui Călin Georgescu, doar că se învârtesc în sens invers, au pinul schimbat, dovadă că și oamenii cu carte își construiesc bule inexpugnabile.

 

Cei care obișnuiesc să mă citească știu că în aceste vremuri de maximă turbulență și ipocrizie am susținut Partidul Social Democrat. Fiți siguri că îi cunosc acestui partid bolile congenitale. Văd deopotrivă ceva mai multă competență și un anumit echilibru. Mi-am alăturat numele de PSD, iar acum vine ziua judecății și pentru partid și pentru subsemnatul.

 

Permiteți-mi o digresiune, fiindcă scriu pentru oameni deștepți. În copilărie, mi s-a întâmplat să sărut coperta a două cărți, după ce le-am citit. Este vorba despre ”Povestiri de vânătoare” de Turgheniev, și ”Moș Goriot” de Balzac. De atunci, de pe la 10-12 ani, nu am mai simțit, din păcate, o astfel de exaltare față de cărți, ceea ce demonstrează cât de fascinantă este copilăria. Ei bine, mi-a rămas întipărit în minte finalul din Moș Goriot.

 

 

Rastignac urcă spre partea mai înaltă a cimitirului Pere-Lachaise, de unde privește de sus Parisul care începe să se lumineze, simbol al tentațiilor, luxului și corupției. Privirea lui se fixează pe zona cuprinsă între Place Vendôme și Domul Invalizilor – cartierul aristocrației. Atunci, rostește celebra replică: „À nous deux, maintenant!”, tradusă de obicei prin: „Acum, între noi doi!” sau „Să vedem acum care pe care!”. Nu este doar o declarație de război la adresa Capitalei, ci și o acceptare a regulilor ei crude. Rastignac înțelege lecția predată de moș Goriot și de cinicul Vautrin, anume că în Paris, succesul se obține prin lipsă de scrupule, bani și manipularea femeilor.

 

Înțeleg PSD-ul tot așa cum înțelegea Rastignac Parisul. Îi știu bubele, l-am văzut flatulând în nasul poporului, drept pentru care îi spun ”Între noi doi, PSD”, nu pentru că aș vrea să-l cuceresc, ci pentru că va urma o bătălie între mine ca ziarist și ei ca partid. Desigur, totul are semnificație doar pentru cititorii mei.

 

Sunt total de acord cu următoarele idei:

 

„Partidul Social-Democrat nu mai poate da vina pe nimeni și va fi integral responsabil pentru mersul țării. De acum înainte, PSD nu va mai putea fi și la putere, și în opoziție, așa cum ne-a obișnuit până acum”, a spus purtătorul de cuvânt al PNL.

 

„Partidul Social-Democrat, am înțeles, avea soluții foarte bune pentru țară, dar nu era lăsat să le pună în practică. Acum nu-i mai împiedică nimeni, iar Guvernul PSD are obligația să vină cu rezultate. PSD va trebui să demonstreze concret ce câștigă România din guvernarea pe care și-a asumat-o”, a afirmat Ionel Bogdan.

 

Carevasăzică, trec în opoziție, dar nu cu impulsul otrăvit al altora de a vedea că PSD ratează guvernarea, ci cu speranța că va avea succes în cea mai grea sarcină pe care a avut-o un guvern până azi.

 

Ce mi-aș dori de la PSD:

 

• Un diagnostic al situației și un istoric al mișcărilor care ne-au adus aproape de colaps.
• O comunicare publică cum n-a mai fost. Un dialog cu națiunea care să arate că ceea ce este important pentru România nu se mai înfăptuiește în spatele ușilor închise. În locul unor măsuri absconse care generează teorii ale conspirației, vreau explicații oneste.
• Curaj, asta mi-aș dori, curaj. Posibilități de redresare sunt, mecanismele financiare au subtilitatea lor. Dacă economia nu e sută la sută știință, atunci este și știință și artă. Îmi doresc creativitate.

 

Într-o atmosferă de total scepticism, nu îmi permit să fiu optimist decât în vis.

 

Între noi doi, PSD!

 

Gheorghe Smeoreanu

 

(Această rubrică apare, în general, de două ori pe săptămână)