Suntem bucuroși să vă anunțăm că Sorin Zamfirescu va scoate, cât de curând, două volume de note de călătorie. Este exact ceea ce așteptam de la acest autor de memorialistică atât de citit și de apreciat.

Iată ce ne spune autorul în avanpremieră:

TROPA TROPA PRIN EOROPA

PSEUDO-TRAVEL-GUIDE    

PROLOG

De ce? Delicatǎ întrebare! În fapt, întrebǎrile nu sunt întotdeauna indiscrete, dar rǎspunsurile, de cele mai multe ori,  sunt. Câteva cunoștințe, care-mi vor „binele”, mai putine decat  degetele de la o mâna, m-au întrebat de ce nu-mi văd liniștit de senectute fără riscul de a-mi expune public întreaga viață. Sunt un tip cam dilematic, aşa încât  mi-am pus şi eu asemenea întrebare. Dar am găsit  şi câteva răspunsuri!

            Nu-mi place să trăiesc pe ascuns! E adevǎrat, nu agreez etalarea unor lucruri de natură intimă, pe care am evitat în permanențǎ sǎ le devoalez, însǎ lucrurile povestite în scrierile mele au  altǎ conotație!

            Dacă cele înșirate în continuare folosesc cât de cât celor din jur, fie pentru a se amuza, fie pentru a nu reinventa roata, fie pentru a completa un cadru social-istoric al perioadelor cuprinse în această cărticică de călătorii europene, fie pentru a primi o recomandare a vizitarii unor obiective si locuri ce merita cu prisosinta vǎzute, cred trebuie să le public, mai ales că, povestindu-le, mi le reamintesc cu o plăcere greu de egalat. Cu toate că unii   nu-mi vor da crezare, de multe ori se-ntâmplǎ „sa ma manince degetele”, afecțiune imposibil de potolit altfel decât prin apăsarea tastelor calculatorului completând un document word cu fel de fel de nǎzbâtii şi amintiri. Și cum la această vârstă matusalemică plăcerile nu prea mai dau năvală, nu vreau să-mi reprim niciuna dintre ele.

            După ce am publicat anterior istoria pelinată (bazată pe dovezi anexate ca în medicina modernă) a clanului meu, au mai văzut lumina tiparului mărturisirile unui politician pârât de la sfârșitul veacului XX pânǎ în primii ani ai mileniului III, când m-am amestecat – aproape fără voie – în troaca politicii locale și centrale, apoi volumul III, ultimul, dar sper că nu cel din urmă, unde am povestit întâmplări din minunata adolescențǎ lahovaristǎ, m-am gândit să încerc să distrez cititorii cu aventurile clubului Zamfirescu-Pickwick la ieșirile în afara țării. Spre deosebire de volumele amintite mai sus, în cel prezent aș fi vrut, cu tot dinadinsul, să fiu cât mai amuzant. Abia când am început,  mi-am dat seama cât e de greu!. Când n-ai geniul unui Caragiale, unui Jerome K. Jerome, unui Topârceanu cu ale sale „minuni ale sfântului Sisoe”, sau mǎcar ale lui Damian Stănoiu cu povestirile sale mânǎstireşti, chiar pastrand proportiile, e  greu, aproape imposibil să folosesti în permanențǎ un ton glumeț și autoironic.

            Ce-o fi o fi, am să încerc! Dacă acest volum de povestiri va avea doar jumătate din succesul primelor două carti publicate de mine care au fost downloadate de pe flipsnack de 12.500 de ori cu 2.500 de reacții superpozitive (fuseseră postate de Valentin Smedescu de la Biblioteca județeană vâlceana, aș fi teribil de încântat. Nu descarcǎ nimeni de pe internet peste 300 de pagini fǎrǎ sǎ le citeascǎ, decât dacǎ o iei razna. Din păcate, din motive de neînțeles, biblioteca județeană și-a întrerupt abonamentul la portalul flipsnack, deşi costurile erau nesemnificative.

            Cu toate astea şi astăzi cele trei volume se pot  citi  chiar şi downloada la link-ul

https://memoriavalceana.blogspot.com/2025/01/cele-trei-cărți-ale-ex-primarului-al.html, așa încât cine nu le-a gǎsit are ocazia s-o facă acum.

Asa cum se intelege din titlu, cele ce urmează nu reprezintă niște amǎnunțite ghiduri de călătorie, altfel ar fi trebuit sa aibă dimensiuni enciclopedice. Insa lucrurile minunate de care amintesc – de multe ori – în treacǎt pot fi detaliate pe internet de către orice doritor. Mai complet decât sunt prezentate acolo nu cred că e posibil. Nimeni nu poate rivaliza cu informațiile de pe net.

             Din fragedă pruncie o bună parte din lecturile mele preferate – și n-au fost puține – având ca subiect țǎri mai mult sau mai puțin exotice, călătorii, întâmplări și aventuri petrecute pe diferite meridiane (Jules Verne cu ale lui „20 de mii de leghe sub mǎri” sau „Cinci săptămâni în balon” sau „Căpitan la 15 ani”, fascicolele interzise din „Cei trei cercetași” împrumutate pe sub mâna, Jack London cu „Lup Larsen”, Joseph Conrad cu „Lord Jim” sau „Taifun”,  Robert Louis Stevenson cu „Ultimul Mohican” sau „Insula comorilor”,  Karl May cu „Winetou”-urile lui sau cu aventurile din Peninsula Arabică şi multe altele) au fost destulǎ vreme tematici ce mi-au bântuit  visurile, reveriile. Ca atare, pofteam ca mâța la smântânǎ, sǎ calc şi eu – mǎcar a suta parte – pe urmele eroilor din operele clasicilor de mai sus.

            Lecțiile unui fost mare profesor de geografie al liceului lahovarist, Harambie Dumitrescu, au avut de asemenea un mare impact asupra dorinței mele de a vizita meleaguri, oameni sau obiceiuri, pe care el le prezența în culori  așa de vii si cu amanunte atat de picante, încât realmente ni se părea că  ne plimbam deja prin astfel de locuri.

            Prin urmare, atunci când am putut trece legalmente granița, am făcut-o cu nețǎrmuritǎ bucurie. Chiar și acum la o vârsta onorabilǎ, când capacitǎțile fizice sunt mult  diminuate, continui să mǎ gândesc la câte o  excursie ceva mai puțin solicitantǎ.

            Iată, cred, suficiente motive pentru a îndrăzni să povestesc și altora întâmplări și aventuri petrecute în excursiile noastre de peste hotare. Folosesc expresia „excursiile noastre”, fiindcă, în afara deplasărilor oficiale în interesul serviciului, ele n-ar fi putut avea loc de-a lungul a zeci de ani fara participarea nemijlocita a consoartei mele, medicul trupului şi sufletului meu, Silvia Zamfirescu, navigator neîntrecut, șofer de schimb de nota 10 și administrator de exceptie al consumabilelor alimentare de o necesitate absolutǎ unor campingişti sau rulotişti invederați ca noi.

            Volumul de fațǎ, dat fiind caracterul lor extrem de diferit, e structurat în două volume, in doua părți distincte: ieșirile în afara țării înainte și după anul revolutiei mǎmǎligii dinamitate.

            Sper din toată inima să vǎ placă! Sper din toată inima să vǎ amuze! Pentru cei de o anumită vârstă, sper să retrǎiți întâmplări la care ați fost voi înșivă protagoniști! Iar pentru cei tineri, sper să fie un tablou interesant dintr-o pinacotecǎ românească sui-generis!

                                                                                                 Autorul

        N.B. Sper sa nu se supere nimeni pe mine ca mi-am permis sa parafrazez subtitlul minunatului eseu odobescian, folosind un amestec de greco/engleza, care ar vrea sa insemne „fals ghid de calatorie”. Iar titlul, uşor şocant, are urmǎtoarea sorginte: în 1990, când s-au deschis granițele, fiind întrebatǎ de cǎtre un reporter TVR pe unde s-a plimbat în ultima perioadǎ, o etnicǎ oachesa si simpaticǎ foc, a rǎspuns: halandala, tropa-tropa prin Eoropa! J’ai dit!