Vă rog să nu vă supărați pe mine, dar nu îi înțeleg, ca să nu spun mai mult, pe oamenii care obțin funcții de demnitate publică, deși nu le-a plăcut școala.

Când ai doar câteva clase de liceu și nici nu ai luat BAC-ul, ar fi onorabil să excelezi într-o activitate concretă, nu să te vezi făcând legi pentru națiune.

Fenomenul nu mă surprinde, anume că după ce ajungi parlamentar cu liceul, mergi mai departe și începi să dai lecții de management, de economie, de buget etc. Și cu cât ești mai naiv, cu atât devii mai vocal.

Sper ca dl deputat AUR Antonio-Gabi Popescu să nu se supere pe mine cănd mărturisesc că nu-i suport pe cei ce sar peste umbra lor. Să faci legi când ai doar liceul (fără BAC, după anumite informații pe care nu le pot verifica deoarece domnul în cauză nu are un CV nici măcar pe site-ul Camerei) este ca și cum ai face operații chirurgicale fără diplomă de medic, sau ai da hotărâri judecătorești fără să fi absolvit Dreptul.

Fiindcă întotdeauna scriu pentru a fi de folos, îi explic punctul meu de vedere dlui deputat, deoarece sper să nu mai candideze.

Studiile superioare, mai ales cele bine făcute, îți formatează mintea, o mobilează cu logică și intuiție, cu capacitatea de a fi absolut când e cazul și relativ când e cazul, îți conferă gândire critică și conștiință de sine corectă.

Când nu ai astfel de studii, le poți compensa parțial prin experiența care vine cu vârsta, prin modestie, prin excelență în exercitarea unei meserii. Când însă ambiționezi să dai lecții înainte de a fi luat lecții, rămâi un arivist, chiar un mic impostor pe linie intelectuală.

Îi sugerez cu toată sinceritatea lui Antonio-Gabi Popescu să demisioneze din Parlament, ori măcar să nu mai candideze, să se pună la punct cu pregătirea și apoi să încerce revenirea în prim – plan. Spun asta deoarece Parlamentul nu e divan ad-hoc în care să faci față ca Moș Ion Roată.

M-am gândit la ce vă spun văzându-l pe eroul acestui articol perorând despre situația de la RAJDP Vâlcea. M-a amărât vehemența specifică ignorantului cu ifose.

Dl Antonio-Gabi Popescu nu știe că nu știe: ce este cu adevărat un buget, cum se face un dosar de licitație, cum poate fi afectată o firmă în urma întârzierilor la încasare, ce înseamnă rectificarea bugetară etc. Îl provoc să ne arate foaia matricolă de la liceu și tare mă tem că acel document îmi dă dreptate.

Îl rog pe Antonio-Gabi Popescu să nu se simtă ofensat de aceste rânduri, deoarece nu am nimic cu el ca om, ca familist, ca părinte, ca cetățean, ca orice. Însă ca DEMNITAR, am dreptul să scriu că îl detest, iar pentru a mă face înțeles, îi voi istorisi o întâmplare celebră.

Faimosul pictor grec Apelles și-a expus o operă publică și a ascultat criticile unui cizmar legate de o sandală. După ce artistul a corectat sandala, cizmarul, încurajat, a început să critice și alte detalii anatomice ale personajului. Atunci pictorul i-a dat replica celebră, avertizându-l să nu judece lucruri care depășesc meseria lui. Replica este:

• Ne sutor ultra crepidam!

(Folosiți chatgpt, chiar dacă nu vă convine ce vă va traduce).

Cu speranța că îmi înțelegeți, măcar parțial, argumentele și veți lua măsuri cu cariera dvs, și ca prim pas nu veți mai lătra ca un câine turbat în fața oamenilor aflați la necaz de la RAJDP Vâlcea, vă doresc, domnule deputat Antonio-Gabi Popescu, succes în reinventare.

Acum, arătați, politic și social vorbind, înfiorător.

Gheorghe Smeoreanu