În Argeș, comunicarea dintre o parte a presei și conducerea Consiliului Județean se rezumă, de mai mult timp, la aruncarea reciprocă de insulte care nu pot fi reproduse. Nu există în practica limbii române cuvinte și expresii mai josnice decât cele folosite de ambele părți. Practic, s-a epuizat stocul mahalagismelor, actorii nu fac decât să se repete.

 

Nu cred că vreodată în această zonă a țării, din preistorie și până astăzi, doi indivizi, două familii sau două grupuri de oameni să fi ajuns la un schimb atât de josnic de replici pentru atât de mult timp.

 

În alte epoci, ar fi curs deja mult sânge, s-ar fi ajuns la crimă.

 

Cine e de vină?

 

La prima vedere, ambele părți. În urma unei analize, cred că ziariștii grupului obscen sunt inițiatorii fenomenului și prin asta, principalii vinovați.

 

Există în România tendința ca presa să escaladeze acuzele la adresa liderilor din politică și administrație dincolo de limitele bunul simț. Sunt ziariști care testează terenul și merg din aproape în aproape, încercând să vadă cât suportă preopinentul înainte de a apela la justiție. Apoi, merg din aproape în aproape cu justiția, urmărind să sesizeze până unde poate un judecător să considere că este vorba despre libertatea de exprimare. Fiindcă se pare că și magistrații suferă de confuzie, împărțind dreptatea haotic în materie de insultă și calomnie, agresivitatea e lăsată să se manifeste fără limite.

 

În Argeș, s-a petrecut însă ceva surprinzător, original, cu care ziariștii nu s-au mai confruntat, iar surpriza a fost majoră, atât pentru presă, cât și pentru marele public. S-a întâmplat ca președintele CJ să folosească metoda măsură pentru măsură.

 

Cine a mai văzut așa ceva? Nimeni! Dacă lumea a mai pomenit ziariști spurcați la gură, lideri politici la fel de spurcați nu a mai întâlnit. S-a creat confuzie, în sensul că dacă presa se poate bucura de libertate de exprimare chiar extremă, nu se știe dacă și politicianul are aceleași drepturi și libertăți. În județul despre care vorbim, politicianul, adică Ion Mînzînă, și-a luat și el aceleași drepturi.

 

Ar fi culmea să vedem, la un moment dat, un ziarist care să dea în judecată un politician pentru calomnie și insultă. Dacă politicianul ar câștiga, ziaristul ar rămâne cu gura căscată, fiindcă el consideră în mod greșit că libertatea de exprimare aparține doar presei.

 

Dacă m-ați iertat pentru lungimea textului și ați citit până aici, vă rog să aveți răbdarea necesară pentru a continua, deoarece fenomenul este atât de complicat încât trebuie descifrat cu încetinitorul.

 

Să reținem, deocamdată, că Ion Mînzînă a considerat că are aceleași drepturi la insultă pe care le au și ziariștii. Mă insulți, nu întorc și obrazul celălalt, te insult la rândul meu! Surpriza a fost mare, inclusiv pentru subsemnatul. Mînzînă dorea egalitate de șanse la porcăială, se vedea egal cu ziariștii la insultă. Întrebarea care se pune:

• Are dreptul politicianul să insulte la fel ca un ziarist camuflat în pamfletar?

Pe de o parte, nu, în mod clar. Politicianul este alesul oamenilor, îi reprezintă, nu are aceleași drepturi ca un ziarist. Pe de altă parte, dar nu la fel de clar, răspunsul este da. Politicianul este și el om, are o familie care suferă când îl vede insultat.

 

Pentru bunul mers al societății, trebuie să concedem că ziaristul poate insulta, deși nu e recomandabil, iar politicianul, nu. Niciodată!

 

Totuși, ziaristul care insultă își erodează calitatea de ziarist. Grupul porno al presei argeșene ar putea să facă un efort și să îl  critice pe Ion Mînzînă pentru activitatea sa de președintele al CJ, în caz că are suficiente argumente. Nu sunt argumente și din această cauză au apărut insultele? La această întrebare, grupul porno nu îmi va răspunde, ori o va face insultându-mă.

 

Situația se complică deoarece, în replică, un alt ziarist, exterior grupului porno, scrie porno, iar politicianul îi dă share. Este ca și cum ar vrea să insulți prin gura altuia. Demonstrația s-ar putea relua în buclă: are politicianul dreptul să dea share unor texte porno la adresa inamicilor săi? Nu, nu are acest drept, ori îl are, teoretic, dar ar fi ideal să nu îl folosească.

 

Fiindcă mă apropii de final, mărturisesc că am sesizat un aspect care mă face să fiu mai aproape de politician decât de grupul porno din presă, anume că politicianul muncește pentru comunitate cu succes. Banii investiți în Argeș sunt mai mulți ca niciodată. Dacă faci o listă a activității pe timp de o lună a ziariștilor și a politicianului, se dă balanța peste cap rău de tot. În vreme ce ziariștii porno excelează în producții agresive, politicianul inaugurează investiții de milioane de euro. Îl respect mai mult pe politician.

 

În respect, deși nu îl înțeleg și nu îl voi înțelege vreodată.

 

În ceea ce îi privește pe ziariștii porno, nu doar că nu îi înțeleg, ci încep să îi detest. Ei fac prea mult rău ideii de presă încât să le-o trec cu vederea. Fac prea mult rău județului Argeș încât să mă prefac că nu văd.

 

Este motivul pentru care am scris acest articol.

 

Gheorghe Smeoreanu