Credeți că o națiune ce cuprinde un număr uriaș de persoane care insultă și înjură pe Facebook, la nuntă și la grătar, merită să trăiască mai bine decât trăiește în prezent? Eu nu cred.

Nu există date statistice, dar impresia mea este că suntem țara cu cei mai mulți nesimțiți. Probabil procentul proștilor este același în fiecare țară, dar la vulgaritate și tupeu în mod sigur nu avem rivali. Facebook reprezintă oglinda societății românești.

Până când oamenii cu bun simț nu vor reacționa împotriva mitocanilor, nu cred că avem cum să devenim o națiune respectată și de încredere. Acest profil al psihologiei poporului român este în mod cert cunoscut și analizat de marile puteri, iar consecința este că suntem tratați ca un popor vulgar care nu merită mai mult.

Atmosfera socială din România este îmbâcsită de trivialități, de invidie, de ură. Este nevoie de o ofensivă a bunului simț.

Din informațiile empirice pe care le am, în țările civilizate mitocanul este izolat pe rețeaua de socializare, este pus la punct, blocat, ignorat. La noi, mitocanul e vedetă.

Manelele și spiritul de mahala copleșesc și definesc starea de spirit, iar opinia publică este sufocată de manifestări junk. Logica ne arată că o națiune în care gunoiul definește atmosfera nu are cum genera decât o economie de gunoi.

Fiind pe primul loc la mizerie morală, faptul că suntem pe ultimul loc în UE la toți indicatorii economici și sociali este o consecință firească. Doar o societate de caracter poate încuraja responsabilitatea, disciplina, hărnicia.

Nimeni nu scapă nescuipat și nemânjit în România. Agramații afirmă că Mircea Cărtărescu e un scriitor slab. Sedentarii patentați spun că Simona Halep nu știe să își trăiască viața cum trebuie. Ratații se umflă în pene și îi reproșează Nadiei Comăneci că nu mai e tânără. Derbedeii au isprăvit cu valorile românești și le pun la pământ pe cele străine, trecând de la Hagi, la Messi și Ronaldo. Dacă citești comentariile la articolele publicate de site-urile de sport, ai impresia că ai călcat într-o hazna.

Dumitru Drăghicescu, în celebra sa carte ”Din psihologia poporului român” vorbește despre o mulțime de defecte ale neamului nostru, despre oportunism sau superficialitate, dar în niciun caz despre mârlănie, fiindcă nu era cazul. La P.P. Negulescu sau Ralea, românul este mai degrabă sfios, naiv, în niciun caz ticălos. Încearcă să explice fenomenul Neagu Djuvara. Istoricul descria vechea țărănime ca fiind o lume conservatoare, dar înzestrată cu o moralitate și o demnitate aparte. În ciuda dificultăților și a sărăciei, țăranii reprezentau fibra spirituală a țării. Comunismul a dus însă la o decuplare violentă a țăranului de la valorile sale tradiționale prin colectivizare forțată și deposedare de proprietate. La revenirea în țară, Djuvara a deplâns faptul că vechea mentalitate țărănească a fost deformată și înlocuită de o stare de dependență și „mârlănie” generată de deceniile de regim totalitar. Exodul forțat spre orașe pentru industrializare a dus la alterarea bunei-cuviințe.

Circulă pe net un text al lui Umberto Eco despre prostul satului. “Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr”. Vă rog să observați că Eco se referă la imbecili, nu la mitocani, încă un semn că fenomenul pare a avea un puternic specific românesc. Este greșit să îi confundăm pe Mitici cu mitocanii. Tipologii precum Mitică, Cațavencu, Farfuridi, Brânzovenescu sau Rică Venturiano sunt expresii ale unei societăți în care prostia și lipsa de educație se ascund sub aparența respectabilității, dar toate aceste personaje au o doză de candoare.

De unde vine mitocănia pare a ne spune Pașadia, în ”Craii de Curtea Veche”: „…vrednică să slujească în urâțenia ei, de decor ticăloșiei unei tagme stăpânitoare plămădită din toate lepădăturile venetice…”. Nu insist pentru a nu derapa în xenofobie.

Acum, trebuie să ne întrebăm – vorba lui Lenin sau Cernîșevski – ce-i de făcut? Theodor Paleologu se întreabă ”Ce ne facem cu atâția proști?”, eu cred că întrebarea mai dură este: Ce ne facem cu atâția mitocani?

Dintr-un motiv sau dintr-o varietate de motive, este posibil ca numărul nesimțiților să îl întreacă, în România, pe cel al proștilor. Pentru că nesimțitul este mai pernicios decât prostul, primul având afectat caracterul, celălalt, doar gândirea, ar fi nevoie să ne luăm inima în dinți și să-l veștejim pe mitocan acolo unde ne sare în față.

Cred că trebuie să revigorăm decența, să o lăudăm, să o cultivăm. Mai ales când se manifestă în toiul polemicii, bunul simț și eleganța sunt valori foarte prețioase. Ar fi nevoie să apreciem acest lucru.

Nu cred că ființa noastră națională mai rezistă mult atacurilor mârlăniei venite din interior. Riscăm să alunecăm într-un fel de promiscuitate generalizată.

Să ocrotim bunul simț, oriunde l-am afla.

Gheorghe Smeoreanu