Cei care îl susțin necondiționat pe Viorel Pașca o fac pentru ca nu cumva vinovăția să ricoșeze în capul lui Ilie Bolojan. Unii dintre avocații de Facebook ai lui Pașca nu conștientizează neapărat riscul legăturii cu Bolojan, dar au observat că, asemenea unui banc de pești care își schimbă direcția, toată lumea progresistă merge în direcția contestării acțiunilor DIICOT. Accentul este pus pe ideea că Pașca a procedat în spirit umanitar, iar despre încălcarea unui număr uriaș de legi și despre prizonieratul în care erau ținuți pacienții se vorbește foarte puțin spre deloc. Remarc cu invidie profesională faptul că uriașul aparat de manipulare este eficient, dar estimez că de data aceasta lucrurile vor lua o întorsătură urâtă pentru progresiști. Ies la lumină tot mai multe aspecte care arată că la Dumbrava era un fel de lagăr, iar familia Pașca făcea totul pentru profit, acoperindu-și activitatea după perdeaua milei și compasiunii.

 

Urmează relatarea unui caz concret.

 

Zilele trecute, l-am invitat la podcastul pe care îl realizez în studioul VTV din Râmnicu Vâlcea pe primarul comunei Păușești Otăsău, domnul Cătălin Avan. Îl invit destul de des, deoarece omul este un excelent rezoner și vine cu puncte de vedere inedite inspirate din România reală. Prima întrebare pe care i-am adresat-o a fost în legătură cu cazul Pașca. Răspunsul a fost surprinzător.

 

Iată, în rezumat, ce mi-a spus Cătălin Avan.

 

Știa ce se întâmplă la Dumbrava înainte de descinderile DIICOT deoarece un locuitor din comună trecuse pe acolo și reușise cu greu să fugă. Este vorba despre un bărbat numit Lucian Bârzescu, devenit de câțiva ani om al străzii. Fusese internat la un spital din Transilvania cu diagnosticul de pneumonie, iar la externare a fost dus la Dumbrava. Bărbatul s-a întors în comună și iată ce le-a povestit primarului, viceprimarului, administratorului public și preotului:

 

• La Dumbrava, se murea în fiecare zi. Dacă decesul survenea noaptea, mortul era scos cu o pătură și lăsat lângă clădire. Nu exista o cameră mortuară. La un moment dat, venea un excavator, mortul era luat în cuvă și dus pe câmp, unde era îngropat.

 

În legătură cu hrana, Lucian Bârzescu a spus:

• Ne dădeau mai ales resturi pe care le aducea Pașca. Ca la porci.

 

Medicația:

• O asistentă, căreia îi spălam mașina uneori, mi-a spus să nu înghit medicamentele pe care mi le dădea fiindcă am să mor, fiind toate expirate. Fiindcă aveam febră, îmi mai aducea câte un nurofen de acasă.

 

Toți locatarii erau total izolați:

• Mi-au luat telefonul cu butoane și nu am mai putut lua legătura cu nimeni. La poartă era un sistem de închidere cu cod, plus paznici. Asistenta pe care o ajutam cu spălarea mașinii mi-a dat codul de la poartă, dar când, într-o noapte, am încercat să fug, am fost prins și bătut.

 

Dus la muncă forțată:

• După acest eveniment, am fost luat și dus la o fermă de vaci aparținând unuia dintre cumnații lui Pașca. Acolo, primeam tot resturi de mâncare, de exemplu, bucăți de pizza. Eram opt oameni buni de muncă, luați de la asociație. Primeam toți opt un litru de lapte pe zi, iar săptămânal, o jumătate de litru de țuică. Nici de aici nu puteam fugi, gardul era înalt, poarta, păzită. Văzând că mă agit să fug, după patru luni, cumnatul lui Pașca mi-a dat zece mii de lei și mi-a spus să nu mă mai prindă pe acolo.

În concluzie:

• La Pașca era iadul pe pământ.

 

Primarul l-a găzduit pe omul întors în comună, a cărui casă era degradată, într-un apartament amenajat special pentru astfel de situații. Acum, Lucian este internat la un spital de calitate, unde primește îngrijiri excelente.

 

 

Primarul Cătălin Avan poate oferi numărul de telefon al lui Lucian organelor competente dacă acestea vor să îi ia o declarație. În ce mă privește, nu l-am sunat pe Lucian și nici nu îl voi suna, pur și simplu nu vreau să mai aud povestite nenorocirile de la Dumbrava.

 

S-au strâns multe mărturii despre ceea ce se întâmpla în Azilul Groazei, dar Lucian vine cu o informație pe care nu am mai auzit-o, anume că familia care patrona lagărul avea ferme unde erau duși să muncească pacienții care aveau cât de cât o stare acceptabilă de sănătate. De verificat dacă așa stau lucrurile.

 

Toate informațiile par a ne spune că sub masca milei și a activităților caritabile se ascunde una dintre cele mai sinistre escrocherii.

 

Un reportaj realizat de ziarul Libertatea surprinde atmosfera din câmpul transformat în cimitir:

 

”Unele cruci au fost doborâte de vânt la pământ. Altele au rămas fără de un braț și par niște cârje înfipte în pământ de cei care au plecat să moară și să se odihnească sub ele, după o viață de suferință. Cei care s-au dus anul acesta au prins un petic de teren în capătul cimitirului, la poalele unui releu de telefonie mobilă. Și au fost îngropați în pământul plin de gunoaie, răscolit de cupa unui buldozer”. 

 

O asemenea batjocură față de ființa umană nu s-a mai pomenit în România nici măcar în vreme de război.

 

Pentru că mă interesează fenomenul împărțirii societății în două tabere, pro și contra lui Pașca, sper ca după ce se va realiza un inventar complet al ororilor de la Dumbrava, fanii care vorbesc despre milă și compasiune vor face un pas înapoi, iar opinia publică, un pas înainte, spre obiectivitate.

 

 

 

Gheorghe Smeoreanu