Faptul că AUR își face idol din Călin Georgescu a fost analizat, dar surpriza vine din faptul că PNL și USR își fac idol din Ilie Bolojan, exact prin același mecanism al unei homofilii exagerate până la pierderea lucidității. La limită, nici măcar nu contează dacă Georgescu sau Bolojan ar putea fi lideri valoroși, pentru că ceea ce îngrijorează este faptul că ”elita” și ”pleava” societății românești manifestă tendința patologică de a se ascunde în bula lor. În fond, idolatria față de Bolojan sau Georgescu exprimă fuga de realitate, teamă față de capacitatea de a face față provocărilor, regresie la nivel infantil. Este ca și cum grupurile, id est partidele, ar manifesta, precum indivizii, tendințe delirante provocate de traume din copilărie.

Georgescu și Bolojan sunt ejusdem farinae, adică din aceeași tărâță, numai că primul are o tendință accentuată spre paranoia, celălalt fiind o personalitate anancastă, ambii manifestându-se, în sensul lui Karl Leonhard, ca personalități accentuate.

Călin Georgescu paranoidul se manifestă precum un colecționar de nedreptăți, hipervigilent, având o capacitate de a persista în idei sau obiective dincolo de limitele rezonabile. Aceasta se traduce adesea prin idei fixe, fanatism sau o insistență deosebită asupra unor convingeri. Ilie Bolojan nu sare foarte departe, cu nevoia sa ca totul să fie făcut “perfect”, ceea ce duce la dificultăți în finalizarea sarcinilor, la care se adaugă concentrare excesivă pe liste, reguli, ordine, organizare sau programe, pierzându-se din vedere scopul principal al activității. Vedem cu ochiul liber la acest om dificultatea de a se adapta la schimbări și o aderare strictă la propriile standarde morale sau etice, o îndoială cronică de sine care duce la o prudență excesivă în luarea deciziilor, precum și tendința de a nu comunica și a nu delega sarcini, din convingerea că ceilalți nu le vor face la fel de bine.

Citiți continuarea articolului AICI.