Într-un comunicat, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului afirmă că va analiza dacă președintele CJ, Ion Mînzînă a folosit sau nu un limbaj injurios, lăsând de înțeles că dacă acest fapt este real, va reveni cu un punct de vedere.

Iată-l, așadar, pe șeful județului pus sub lupă de șeful eparhiei:

”Cu referire la informațiile din spațiul public, potrivit cărora, domnul Ion Mînzînă ar fi avut un limbaj necuviincios, în perioada Săptămânii Mari, dacă a existat un asemenea limbaj public, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului arată că se delimitează ferm de orice expresie vulgară, ofensatoare sau incompatibilă cu valorile morale și creștine promovate de Biserică Ortodoxă Română, și va analiza această situație în cadrul structurilor interne, pentru constatarea veridicității”.

În continuarea comunicatului, Arhiepiscopia ironizează presa locală, acuzând-o de fățărnicie, de-a valma:

”Totodată, adresăm mulțumiri mass-mediei locale pentru interesul remarcabil manifestat față de activitatea Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, care fără îndoială, depășește uneori atenția acordată propriilor standarde profesionale.

Cu aleasă considerație, recomandăm ca aceeași exigență să fie îndreptată mai întâi spre propria activitate, amintind îndemnul plin de înțelepciune Mântuitorului Hristos: De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău (Matei 7, 3-5).”

Este problema domnului președinte Mînzînă dacă se simte sau nu prins în insectar de acest comunicat, dar în ce mă privește nu accept ”mustrarea” ironică a IPS Calinic. În loc să se refere la ”mass media locale” , la general, ar fi făcut mai bine să precizeze pe cine consideră vinovat de limbaj lincențios, ori să se abțină.

Altminteri, apreciez în cel mai înalt grad grija Arhiepiscopiei ca în spațiul public să domnească buna – cuviință.

Gheorghe Smeoreanu