Domnul Mihai Golescu, patronul, directorul si editorialistul „singurului ziar esential din Arges”, dupa cum afirma un banner spinzurat pe linga Casa Cartii, si-a asumat misiunea de a-l apara pe Constantin Nicolescu de atacurile lui Mircea Andrei. Nimic de reprosat aici, domnul Golescu e partizan si nu-si ascunde optiunile politice sub masca independentei presei. Este bine, pe de o parte, pentru ca stim pe ce picior danseaza domnia sa, dar e si rau, pentru ca opiniile pe care le exprima sint minate din start de un subiectivism intrinsec, ceea ce le transforma in niste piese dintr-o partitura interpretata de un tambalagiu neangajat, dar cu suflet de pesedist. Daca as fi cu Nicolescu in aceeasi relatie in care este Mihai Golescu, l-as apara si eu pe presedintele Consiliului Judetean, cu aceeasi indirjire, dar poate cu mai multa atentie la felul in care as face-o. Domnul Golescu nu face insa mofturi, si-a tras partitura scrisa de Ponta, Nastase si altii mai marunti de prin partid, si da-i cu ciocanelele in stinga, dar mai ales in dreapta. Il inteleg pe domnul Golescu si daca ii reprosez ceva este precaritatea argumentelor. De fapt domnul Golescu nu manevreaza argumente, domnia sa manevreaza lozincile lansate de cei pomeniti mai devreme. Intr-un editorial intitulat „Adversarul marinimos”, domnul Golescu preia de la radiosantul PSD ideea ca Mircea Andrei a dispus arestarea lui Nicolescu. Nici vorba de argumente, pentru domnul Golescu e suficient ca a zis-o unul sau altul, ca sa fie si adevarata. Nu incerc sa demonstrez ca ideea nu e adevarata, pentru ca nu sint avocatul lui Andrei. Cu siguranta m-as fi lasat convins ca senatorul e vinovat, daca mi s-ar fi aratat dovezile. Dar domnul Golescu intra in editorial la brat cu adevarul aprioric ca Andrei a dat ordin la DNA sa fie arestat Nicolescu. Fiind gasit vinovat de instanta domnului Golescu, Mircea Andrei se vede tinta antipatiei opiniei publice si este trimis de editorialist in zona oprobriului aceleiasi opinii publice, care, o sa vedem imediat, da buzna chiar in redactia ziarului! Asadar, pe scurt, intr-o zi de vineri se pomeneste domnul Golescu la redactie cu cinci tarani, care, acolo, in Baiculestii natali, auzisera de mirsavul complot si simtisera nevoia sa se solidarizeze. Citez:

„Daca vreti, grupul celor cinci tarani din Baiculesti care au venit vineri la redactie sa se solidarizeze cu Nicolescu, cu suferinta lui pe patul de spital, este expresia cea mai elocventa a modului in care sunt receptate atacurile PDL-ului acolo jos, in lumea rurala, intr-o lume teafara si curajoasa, unde presedintele Consiliului Judetean Arges a fost si, sufletist cum e, a pus mereu umarul la imbunatatirea vietii asteia de tranzitie, nu in birourile unde croiesc unii planuri din cutite si pahare, cum ar zice tot poetul”.

Mie, din toata chestia, asta cu taranii mi se pare cea mai de necrezut. Mi-e greu sa cred ca acei cinci tarani, in lumea lor teafara si curajoasa, receptasera atacurile PD-L si au simtit simultan nevoia sa se solidarizeze, au luat rata pina la Pitesti si din toata lumea asta larga au nimerit cu solidarizarea tocmai la domnul Golescu in batatura! Si iar nu inteleg: aia au intrat in redactie si au zis ba, noi am venit sa ne solidarizam! Si domnul Golescu a stat si s-a uitat la ei cum se solidarizeaza? Nu i-a intrebat nimic, cum ii cheama (sa ne spuna si noua), ce receptoare folosesc pentru atacurile PD-L, nu le-a facut o poza eroilor unei intimplari atit de minunate, sa-i vedem si noi? Pai vedeti ca domnul Golescu manevreaza doar lozinci, iar cind e vorba de dovezi, o da cu pedelistii care stau in birouri si fac planuri folosind vesela? Citeam eu pe undeva ca trei sint lucrurile care nu se pot vedea: urma pasarii in aer, urma pestelui in apa si urma barbatului in femeie. Iata ca putem inregistra inca un asemenea lucru: urma celor cinci tarani in redactia Argesului!
Ca sa nu zica domnul Golescu ca sint mai prost decit par la prima vedere, uite, arat aici ca am citit si eu Epigonii si ca treaba aia cu cutitele e din versul „Cantemir croind la planuri din cutite si pahara”.