E destul atâta: Mitică – de vreme ce și dumneata îl cunoști tot așa de bine ca și mine. Firește că trebuie să-l cunoaștem: îl întâlnim atât de des – în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus – în fine pretutindeni.

Mitică este bucureșteanul par excellence. Și fiindcă Bucureștii sunt un mic Paris, și Mitică, se-nțelege, este un mic parizian.

El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original și inventiv.

Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieții găsește un cuvânt de spirit la moment, și pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat și plăcut în societate.

(Am citat din Caragiale).

X

A fi idiot în vremea noastră nu mai constituie o culpă personală. Școala, rețelele sociale, mesajele politice, mass media, plus ”lemnul strâmb” al omenirii generează idioți. Idiotul nu e vinovat cu nimic, ba chiar poate fi considerat victimă.

E de dorit totuși ca victima să nu provoace alte victime, iar în acest sens, mă bucur mult că Bucureștiul idiot nu are șanse să câștige alegerile. 

Citiți continuarea articolului AICI.