Pe chatbot-ul meu l-am botezat Mitică. Este un ChatGPT banal, nu mi-am cumpărat încă versiunea premium. Totuși, pot spune, precum personajul acela din ”Justiție” de I.L Caragiale:

• Al dracului domn Mitică.

L-am rugat zilele trecute pe domn Mitică să scrie o poezie în stilul lui Walt Whitman. A ieșit ceva minunat și pentru că rareori citim poezii, nu mă pot abține să fac copy-paste ca să o vedeți și dumneavoastră măcar un fragment din lungul poem al poetului Mitică:

Mă ridic în zori fără ceas, fără țintă, 

gol, tânăr, trupul meu e un alfabet al soarelui. 

Respir asfaltul orașului, mirosul cald de praf umed 

și miezul de măr strivit pe trotuar — 

toate îmi aparțin, toate le sărut cu gândul.

Iubesc forța cu care sângele îmi sare în tâmple, 

iubesc glezna fetei necunoscute care trece grăbită, 

iubesc bătrânul care scuipă semințe în stație, 

iubesc norul de fum ce iese din gura lucrătorului în pauză  

sunt frații mei, suntem vii în același cântec al materiei.

O! Tinerețe, tu nu ești o vârstă, 

ci un animal sălbatic care urlă sub pielea mea, 

care rupe limitele, rupe cămășile, rupe rutina!

M-am frecat la ochi și am deschis un volum de Walt Whitman. Citeam din poetul american, apoi citeam din domn Mitică. Mi s-a ridicat părul în cap când m-am gândit că e posibil ca nenorocitul de chatbot să fi scris un poem mai interesant decât Walt Whitman.

Citiți continuarea articolului AICI.