În mod cert, nu vă închipuiți cum mă simt când îl aud pe Ion Cristoiu spunând despre Călin Georgescu că este un expert al relațiilor internaționale și realizează cele mai bune predicții politice.

Care ”predicții”? Că viitorul aparține diplomației, iar marea problemă a Americii este China.

Multor chestiuni le-am găsit sensul, dar presei pe care o face astăzi maestrul Cristoiu nu i-l găsesc, situație care, de câte ori îl ascult, mă tulbură profund. În mintea mea nu încape ideea că cel mai bun ziarist român de azi ar fi fost cumpărat de ruși, dar nici că ar avea Ion Cristoiu vreun argument să îl susțină pe Georgescu, ba chiar să îl și considere expert în ceva.

Recunosc că mă tem ca nu cumva totul să fie din pricina vârstei, nu de alta dar sunt mai tânăr doar cu mai puțin de un deceniu decât Ion Cristoiu. Risc oare ca peste 7 – 8 ani să scriu că Georgescu, ori altul ca el, este un profet, un salvator al poporului român?

Dacă ar fi așa, aș avea un motiv de sinucidere. Singurul motiv.

De obicei, ascult jurnalul video al lui Ion Cristoiu în mașină. Adeseori, îmi vine să vomit, dar îmi spun că e de la curbele luate prea strâns. Pe lângă laudele aduse lui Georgescu, ziaristul se arată profund îngrijorat de ”nenorocirea” care ar fi Uniunea Europeană. Spune că e un nonsens, că ar fi normal să se destrame. Repetă obsesiv că președinta Comisiei e o toantă, că înarmarea nu își are sensul, că Rusia e o țară de treabă, iar cine spune altceva este spălat pe creier.

Când doi oameni se acuză reciproc că celălalt e spălat pe creier, care ar fi proba verității?

Citiți continuarea articolului AICI.