Am avut momente în viață când m-am dat cu capul de toți pereții pentru a înțelege anumite lucruri și nu am reușit. Câteva dintre aceste situații s-au transformat în mici complexe personale. Mă dau în vileag și notez aici câteva lucuri din domeniul culturii și artei pe care nu le-am înțeles.

1. Școala Eleată (Parmenide, Zenon din Eleea) – grad de înțelegere estimat: 70%
2. Rudolf Carnap și Cercul de la Viena – grad de înțelegere estimat: 50%
3. Muzica dodecafonică (Schoenberg, Berg, Webern) – grad de înțelegere estimat: 30%
4. Noul roman francez (Nathalie Sarraute, Alain Robbe-Grillet, Michel Butor) – grad de înțelegere estimat: 40%
5. Jacques Derrida și deconstrucția – grad de înțelegere estimat: 60%
6. Jacques Lacan (inconștientul structurat lingvistic) – grad de înțelegere estimat: 70%

Aș putea continua cu alte zeci de exemple și, la limită, aș spune că nu am înțeles perfect, sunt sigur, nici Punguța cu doi bani. Am fost nevoit să mă mulțumesc cu ce am putut înțelege, însă m-am mângâiat cu ideea că devenind ziarist nu mai am nicio șansă să fiu om de cultură, așadar mi se pot ierta idiosincraziile și limitările.

Citiți continuarea articolului AICI.