Crin stătea si se plimba încruntat pe scena cu pupitrul. Se uită la steaguri. „Mda, acum câteva zile vorbea ca un preşedinte…Acum, s-a terminat”

Parcă auzea şi acum zgomotul microfoanelor, chicotitul reporteriţelor. „Aia, aia de Antena, era bună, rău…cum dracu o chema, of, nu mai ştiu”. Se sprijini cu mâna de pupitru. Se întoarse brusc spre steaguri. „NATO, cum dracu au văzut ăştia lipsa lui. De vină dobitocul de Voicu. I-am spus să şteargă borâtura cu o cârpă şi el a găsit tocmai steagul NATO. Prost. Oare asta i-o fi enervat pe americani?”. 

Da, cheful ăla de pe 6 iulie. Crin zâmbi. Ce chef….Parcă îl vede pe Tăriceanu beat mort, dezbrăcat până la brâu cu papionul legat. Voicu a călcat pe ochelari. Ruşanu…A, da, Ruşanu care o mângâia pe chelnerita aia. 

Chiar în sala asta. A fost nebunie. A venit Gâdea cu chitara. Voiculescu a adus gagicile. „Numai lăbarul ăla de Ponta a stat ca fraierul…” Crin se opri. „Da, aşa i-am spus. Gata bă, tu premier, eu iată preşedinte…Hă hă.hă. Mâine să vii la mine cu demisia, după vechea constituţie”. Bănicioiu şi Negoiţă veniseră cu fetele alea… de la hotel. L-au sunat şi pe Iliescu, dar moşul deja se culcase la ora aia. Au întrebat-o pe Nina unde e vodca de obicei. 

Apoi Fenechiu, Haşotti, Ghişe şi parcă şi cu Zgonea au plecat în turul palatului. Aaaa, era cât pe-aci să se încaiere cu Fenechiu. „Ce, mă, vreau să mă piş în patul dictatorului!” Fenechiu a sărit şi i-a spus că nu e frumos. În fine, a renunţat, mai ales că avea criza aia de prostată. A apărut Badea care i-a ţinut isonul. „Măcar o flegmă. Aoleo, fir-aş al dracu’ ia uite a plecat în grabă. A uitat poza asta. E cu muierea şi cu fetele când erau mici!” Strigă Badea. O luă în mână, găsi o foarfecă şi decupă omuleţi din ea. „Bă tâmpitule dacă o vrea înapoi când se întoarce!” 

Aoleo. Fatal. Linişte bruscă. Zgonea vorbise ca prostul în târg. Imediat şi-a dat seama de gafa făcută. Lăsă capul în jos. 

„Da, a cobit, mnezeii mă-sii de oltean prost”. Crin strânsese pumnul. 

„Ia du-te dracu de aici că mă enervezi!”îl luă Ghişe la rost. „Ieşi dracu din camera asta. Ia vezi oare nu cumva se întoarce mâine Roberta să-ţi ia locul, măcar aia e bună de ….Tu, vai de capul tău de prost”

Au ieşit din dormitor plictisiţi. Atunci a decis că nu îl va folosi. L-a încuiat definitiv. Când s-au întors înapoi în sala de conferinţe…era dezmăţ. Dana Grecu era pe jos şi se tot atingea de Ponta. Ponta stingher se tot ferea. Era stânjenit. Avea un pahar de cola în mâna. „Ce dracu nu bei bă. Eşti quaker, cum e Gâdea?” strigă Crin. Ponta ridică din umeri şi încercă să zâmbească. „Hai, mă, gata, e libertate, dictatorul a fugit, pe 29 îl ardem de viu. Gata, ţara respiră, poporul ne iubeşte. I-auzi!” strigă Crin şi se apropie de geam. „Linişte bă!’, strigă preşedintele.”Cum era faza aia din Balanţacu popa şi enoriaşii…. Bă electorat, futu-vă în gât să vă fut, iubiţi-vă preşedintele!”deschise Crin geamul larg şi strigă cât putea de tare. Apoi se opri brusc. Pe alee venea un tip. „Care eşti bă? De la Sepepeu? Răspunde bă, preşedintelui Republicii” zbieră din nou, Crin. „preşedintele a plecat…” mormăi insul şi continuă drumul. Crin se enervă şi apoi îl recunoscu în lumina felinarului. Era Cristian Diaconescu…Se întoarse către Ponta. „Ia uite bă, mai era un şoarece pe aici de-al dictatorului. Ăla care a fost la voi şi voia să fie preşedinte de partid. Pontooo, unde eşti băăăă!” Ponta era undeva într-un colţ. Se uita la telefon. Crin veni lângă el împleticindu-se. „Zi, mă ce dracu ai!” Ponta ezitând îi spuse..încet. „Păi înainte de a veni aici m-a sunat Merkel, apoi Cameron”. „Şi? E de bine,? Vor să-şi programeze vizite oficiale deja, hi hi hi”Întrebă Crin. Ponta lăsă capul în jos. „Nu prea. Au zis că sunt cu ochii pe noi şi că…ne jucăm cu focul. Mâine ministrul englez mă aşteaptă pentru cinci minute pe aeroport. Nu a vrut să vină aici””Zău? Etee, ai dracu!” Ponta ezită, mai era ceva de spus. „Crin…Mi-a trimis un mesaj Barroso. Unul scurt. Uite-l aici. 51% V ART.7!” Crin deschise ochii. „Şi ce dracu înseamnă asta. E vreo mutare la şah?” Ponta se uită spre Crin…”Prag la referendum sau suspendare din UE, asta e articolul 7…”

Crin deschise ochii. Veni Roşca Stănescu şi îl prinse mână. „Hai să mergem şefu. Cică în două ore e aici… şi a zis că nu vrea să vă vadă. Am băgat eu în maşină bagajele toate…”