Eram un tânăr jurnalist venit de la Rm. Vâlcea la Pitești și, la emisiunile de televiziune locală, discutam, polemizam cu liderul PNTCD Argeș, Barbu Pițigoi. Îl găseam oarecum rigid, prea doctrinar, prea idealist, dar mă minunam de înălțimea verbului său, de personalitatea cu adevărat puternică.

Ce frumoasă era politica în Argeș când liderul opoziției se numea Barbu Pițigoi, de a cărui trecere la Domnul am aflat de curând și pentru care am un gând pios.

G.S.

Barbu Pițigoi, fost deputat țărănist și secretar general adjunct al PNȚCD în mandatul lui Corneliu Coposu, membru al partidului lui Maniu încă din 1945, s-a stins din viață, la 94 de ani.

Barbu Pițigoi s-a născut la data de 17 noiembrie 1931, în satul Broșteni, Argeș. Este fiul fostului președinte al PNȚ Argeș și fost deputat Marin Pițigoi, și finul lui Armand Călinescu. În 1951, pe când părinții săi erau pușcărie, Barbu Pițigoi minte în dosarul său de cadre și intră ca student la Facultatea de Mecanică a Institului Politehnic Timișoara, dar în anul IV este descoperit, arestat de Securitate și dat afară din facultate. În urma cercetărilor, nu i se găsește nicio vină, reușind reînmatricularea. În 1973 a primit titlul de doctor în științe tehnice – mecanica fluidelor la Politehnica București. A fost inginer și cadru universitar, preşedinte al Asociaţiei Inginerilor din PNŢCD, fiind autorul a 50 de studii de specialitate, publicate în țară și-n străinătate, a 5 brevete de invenții, fiind distins cu premii la expoziții internaționale de inventică. În ultimii ani ai vieții, Barbu Pițigoi a scris mai multe volume, de la proză la memorialistică politică.