Victor Ponta (în şedinţa de guvern): Bă, care are să-mi dea şi mie o mie de coco, trebuie să-i cumpăr ceva lu Daciana ? Hai, mă, împrumut, care are să-mi dea?

Toţi se uită unii la alţii…

Ponta: Hai bă, Relule, nu ai la tine nici un coco? Nu a rămas nimic de la transformatoare. Hai, bă, că ţi-i dau la chenzină!

Relu Fenechiu: N-am şefu! Fir-aş al dracu. Că i-am dat lu Conţac de la Botoşani să aibă şi el la acolo, la bulău, de ţigări.

Ponta: Dane, tu ai mă?

Dan Şova: Nu mai am că cumpărai şi eu trei cărţi despre holocaustic.

Ponta (râzând): Holocaust, bolovane. Lasă-le dracu de cărţi, fă şi tu un doctorat. Vosganian  e? Unde e, mă, ăsta? Umblă creanga. Liviule, dă şi tu o mie de coco…

Dragnea: Acu îi dădui lui Dănuţa să-şi ia nişte mărgele. Dacă ştiam, îi opream. Dar mai bine sunăm nişte directori. Că ăştia sigur are la ei nişte manţocari. Chiţoiule, ia vezi bă, aia a ta, madam Lulaş are ceva la ea ?

După cinci minute intră Dana Lulache, director la Nuclearelectrica.

Ponta: Hai, mă, dă-o dracu, am ajuns să cer acum la o muiere o mie de coco….

Dana Lulache: Aoleo, dar, vai, nu e nicio ruşine. Numai că n-am schimbat acum la mine. O mie de euroi aţi spus? Un moment, că sigur are şoferul la el banii ăştia. Îl sun imediat.

Ponta (umilit): E, rahat, am ajuns să cer la şofer?

Intră şi directorul de la ANRE: O mie de euro? Mă duc acum la card, să scot. Deşi… la suma asta mică, o să plătesc aiurea un comsion. Nu vreţi mai mult? Să scot măcar 5000, să nu-mi oprească ăştia.

Directorul de la Autoritatea Aeronautică: Stai şefu că mi-a rămas mie aseară o hârtie de o mie. Unde dracu am pus-o? Na, să vezi că mi-a scăpat din buzunar în maşină. Era restul de la cârciumă. Nici nu am vrut să-l iau iniţial. Of, ce idiot sunt.

Directorul de la Poşta Română: Cine dracu ar avea la el mărunt o mie de euro? Cred că are adjunctul. Stai că-l sun eu, acum, şefu. Parcă el umblă cu mărunt la el.

Victor Ponta (ridicându-se în picioare): Gata. M-am săturat. Voi sunteţi normali la cap? Vă bateţi joc de mine! De mâine, gata. Toţi aveţi salarii de ministru , ce mama dracu!

Toţi directorii se aruncă în genunchi: 

-Îndurare, şefu ! Nu ne face asta! Avem copii, avem familii, avem amante. Avem…miniştri.

Ponta:

– Afară ! Adică eu nu am bani să-i iau l` Daciana un jerseu de o mie de euro ?! Dă-o în paştele mă-sii de treabă. Rămâne cum am stabilit.