A fost odată ca niciodată… un câine lup extrem de inteligent, un animal frumos, demn şi curat. Acest animal era pregătit pentru a proteja curtea casei, dar nu numai. El era pregătit pentru a preveni orice posibil delict în această curte. De aceea fusese bine pregătit în şcolile de dresaj. Urma să aibă o misiune importantă şi anume, să fie garantul curăţeniei şi legalităţii în această curte.

Numai că, la un moment dat, s-a produs o nenorocire. Tocmai când ajusese în curte, s-a trezit prins cu un laţ şi azvârlit într-o cuşcă, undeva chiar lângă poartă. Stăpânii curţii au ales să-l priveze de libertate, mai mult chiar, tocmai de acea libertate de a-şi îndeplini msiunea pe care acest câine urma să o îndeplinească. L-au pus într-o cuşcă bine închisă. De aici îl scoteau numai pentru a sări şi muşca pe anumiţi oameni.

Câinele era nedumerit. Vedea hoţi şi alţi borfaşi cum intrau liberi în curte şi furau fără ca stăpânii să se sinchisească. Ba mai mult, stăpânii chiar luau masa şi râdeau cu oamenii răi. Câinele era complet descumpănit. Dacă încerca să-i latre pe aceşti răufăcători nu primea mâncare, dacă însă asculta de comenzi primea mâncare bună şi câteva minute de plimbare prin curte. Cu toate acestea, undeva spiritul lui nu murise, deşi pe zi ce trecea câinele se jigărea.

La un moment dat s-a întâmplat minunea. Stăpânii curţii s-au schimbat. Au venit alţii noi. Iar primul lucru a fost să elibereze câinele din cuşcă. Când s-a deschis lacătul şi a fost invitat să iasă afară, câinele a privit nedumerit. Nu înţelegea ce se petrece. A ieşit timid, a făcut câţiva paşi, a văzut că nu e nimeni cu ochii pe el. A întors capul şi a văzut cum noii stăpâni au luat cuşca şi au aruncat-o. Apoi i-au făcut un semn, din care a înţeles clar următoarele: „eşti liber, fă misiunea pentru care ai fost pregătit”.

Câinele lup a început, în sfârşit, să apere curtea şi să muşte pe oricine era suspect. Au fost chiar rude de ale stăpânilor care aveau gânduri ilegale. Dar nimeni nu s-a luat de el. Dimpotriva era mângâiat pe creştet pentru fiecare act de curaj.

Renumele curţii apărate de acest câine a devenit cunoscut. Hoţii au început să se teamă. Curtea însă era bogată, foştii stăpânii nu uitaseră că lăsaseră multe lucruri şi averi înăuntru. Dar nu aveau cum să le mai ia. Câinele era pe fază.

S-a întâmplat însă şi nenorocirea. Într-o dimineaţă, câinele a fost martor la un scandal monstruos, ce se desfăşura chiar în faţa porţii. Stăpânii de acum, cei care-i dăduseră drumul din cuşcă, au fost înlocuiţi de foştii stăpâni, adică de cei care îl ţineau închis în cuşcă. I s-a comunicat că aşa e legal. Câinele nu înţelegea aceste artificii politice, deşi i s-a părut lui ceva necurat la mijloc. Noii stăpâni, adică cei vechi care-l băgaseră în cuşcă, se uitau la el cu bândeţe, încercau să-l mângâie, să-l aburească.

Câinele însă ştia că e un litigiu la mijloc şi mai simţea că, dacă vechii stăpâni vor câştiga din nou proprietatea, s-ar putea să reapară şi cuşca, chiar dacă acum încercau ei să-i intre în graţii. Câinele le urmărea cu atenţie fiecare gest şi când i se părea că fac ceva suspect în curte se punea pe lătrat. Supăraţi, aceşti noi stăpâni se plângeau că de vină pentru comportamentul câinelui este fostul stăpân.

Morala e că, întotdeauna, un câine îl va respecta pe cel care i-a redat liberatatea.

Câinele nostru este Parchetul, CSM; ICCJ. Este justiţia care a fost lăsată liberă să zburde. A încerca să-i pui acum botniţă sau să o bagi în cuşcă este extrem de dificil, oricâtă mâncare i-ai da.