Criticile adresate cadrelor didactice pe motiv că nu ar merita salarii mai mari m-au stupefiat. Niciun motiv, nici slaba pregătire a unora, nici vacanțele lungi, nici faptul că ar câștiga din meditații nu rezistă.

Problema cea mare este că Învățământul reprezintă domeniul cel mai afectat de bulversarea valorilor la nivel național și face parte dintr-un cerc vicios căruia nu îi este forță motrice.

Forța motrice o reprezintă deruta axiologică a societății occidentale.

Idolatrizarea ideii de incluziune, relativizarea competențelor, strâmba ierarhie a succesului, degradarea mass media, manipularea și post-adevărul, obsesia protecției datelor, alungarea psihodiagnosticului, privatizarea fără criterii a universităților, toleranța față de plagiat, modelele negative oferite de clasa politică, întreaga toxicitate a vremurilor actuale au erodat până la caricatură statutul cadrului didactic.

De unde să înceapă o eventuală reparație a sistemului social ? Întrebarea este inutilă, deorece nimeni, în România, nu îndrăznește să propună o astfel de inițiativă, de teama culpabilizării și marginalizării.

Suntem integrați, facem parte din…nu-i așa ?

Sistemul este bolnav, iar centerele de comandă din această parte a lumii au înnebunit deoarece sunt intoxicate de conceptul că Profitul este unicul zeu la care ai voie să te închini.

Semnele arată că a început sfârșitul unei epoci, iar putrefacția Învățământului este doar unul dintre simptome, altele fiind moartea familiei, a patriotismului, a culturii de masă, a respectului față de vârstnici, progresismul patologic fiind minciuna care acoperă realitatea.

Nimeni nu știe ce va fi.

Până când ceva se va întâmpla, înspre bine sau rău, asta în cazul în care vom mai avea aceste noțiuni, cadrele didactice au absolut tot dreptul să fie considerate o elită și să trăiască măcar în partea de jos a clasei de mijloc.

Iau în considerare faptul că Școala a amorțit, că profesorii nu știu sau nu pot să scrie la gazete, să colaboreze la televiziuni cu proiecte lucrative, să atragă bani pe proiecte europene, să publice cărți vandabile, însă cred că atâta vreme cât creativitatea are curba ei, trebuie să ne referim la dascălul mediu, cel maginalizat, umilit și muritor de foame, adeseori.

Pe scurt, vreau mărirea salariilor în Învățământ, iar apoi, Dumnezeu cu mila.

Gheorghe Smeoreanu