În, probabil, cel mai bun articol scris de cineva pe timpul acestei lovituri de stat, Mircea Cărtărescu spune două lucruri foarte interesante. (Revista 22, „Pe marginea prăpastiei”, 3 august).

Prima idee este că regimul uselist ar semăna cu regimul naționalist și totalitar al lui Ceaușescu.

Total eronat. Regimul ceaușist se mântuia politic prin asigurarea unui minim nivel de trai, prin siguranța amărâtei zile de mâine, printr-o viață culturală foarte bruiată ideologic, totuși bogată. Regimul uselist nici măcar nu are în cap să caute mântuirea politică.

A doua idee este însă minunată. Trebuie măcar să rămânem împreună, cei care gândim la fel, altceva nu prea avem ce face, poate doar să sperăm un pic.

Aici, dl Cărtărescu are dreptate și îi mulțumesc. Ce să facem ? Să rămânem împreună.

Slavă Domnului, mijloacele de comunicare ne permit asta.