Cei lucizi trebuie inhibați prin stupefiere, încât să nu mai aibă chef și energie pentru a se exprima. De mai multe ori pe zi, mari minciuni cad ca niște bombe psihologice și distrug mințile sănătoase. Trăim vremurile unui război psihologic fără precedent în urma căruia vor ieși învingători marele capital și sclavii săi diformi.
Fata nemaipomenit de frumoasă numită democrație a ajuns o prostituată înzestrată cu toate urâtele daruri ale acestei meserii: ipocrizia, fandoseala, oportunismul, lipsa oricărei urme de rușine. Slăvim libertatea lăudând cenzura, elogiind restricțiile, înnobilând manipularea. Ca un bumerang, idealul se întoarce și ne sparge capetele.
Occidentul fierbe în sucul propriu și emană o miasmă grea, putridă.
Pentru a ne ascunde lașitatea arătăm cu degetul spre Moscova de parcă Putin ar fi reperul nostru, nu șirul geniilor democrației de la Kant la Isaiia Berlin.
Sunt toți șobolanii pe punte, semn că în străfundurile sale corabia e inundată, iar presa cântă titanic melodii vesele despre cum ne alegem, prin vot, viitorul cel strălucit. Defrișăm codrii falnici ai valorilor peste care a plouat cu sânge de eroi, trecând la agricultura manipulării. Ne bălăcim ca porcii în mlaștina progresismului.
Prostocrații șireți au înțeles că este vremea lor și jură loialitate celor care trec prin urechile acului în urma cămilei. Răscolind lumea pentru a nu mai lăsa piatră pe piatră, adepții bisericii unui Marx spectral își fac din hulire o artă supremă, iar din Hristos un dușman de clasă.
Avem la îndemână toate sublimele mașini cu ajutorul cărora putem construi un iad perfect. Avem, după cum se arată, o dementă sete de a reuși în acest demers.
Să ne pregătim, așadar, pentru reîntoarcerea în caverne ?
De luptat cu această deznădejde.
Gheorghe Smeoreanu

























Lasă un răspuns