Dorința USL este să acceptăm inacceptabilul, să admitem că neînțelesul are înțeles, să devenim o națiune paralizată de stupefacție.

USL știe că în fața absurdului oamenii se blochează, le stă ceasul, rămân cu gura căscată, îngheață, rămân mască, rămân interziși. Este starea care le convine lor pentru a trece mai departe.

Ieșind de la absurda ședință a absurdei Curți Constituționale, judecătoarea Iulia Motoc a scris pe Facebook: „Eu sunt un bidon de benzină așezat pe treptele piramidei, / în evul mediu, când piramidele nu aveau înțeles / și când benzina încă nu-și găsise aflare / Nichita Stănescu”.

Judecătoarea Iulia Motoc, una dintre cele 9 minți lucide care ar fi trebuit să invalideze referendumul, se declară metaforic interzisă, stupefiată, blocată. Pentru a nu delira pe cont propriu, delirează pe seama lui Nichita Stănescu.

Aici am ajuns. Trebuie să găsim însă forța de a părăsi acest punct al paraliziei.

USL a indus națiunii stupoarea schizoidă. Dacă tot vorbim despre atacurile psihologice venite dinspre răsărit, atunci poate ar trebui să ne temem că scopul lor este tocmai acest blocaj dincolo de care nu există decât autismul politic.

Cine poate rezista mai mult, cine se poate sustrage manipulării ? Pare evident că pot face asta spiritele puternice, antrenate, intelectualii națiunii, cei care pot decoda și anula absurdul.

Putem să ne întoarcem, mutatis mutandis, la frumoasele zile din 1848.