Gabriel Liiceanu: ”Nu am scris un rând fără să simt apoi o jenă, o silă insuportabilă, fără să mă îndoiesc total de misiunea și capacitățile mele”.

Cioran, Caiete: ”Jur să nu vorbesc niciodată despre lucruri pe care nu le stăpânesc, să nu improvizez pentru nimic în lume, să nu îmi bat joc de subiectul pe care îl tratez, să nu mă înjosesc în propriii-mi ochi.”

Italianul Carlo Cipolla a identificat 5 legi ale prostiei. Prima lege a prostiei – Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară. A doua lege a prostiei – Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale. Legea a treia a prostiei – Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el. A patra lege a prostiei – Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor. A cincea legea a prostiei – Prostul e cel mai periculos tip de personalitate.

Avea dreptate Schiller: “Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”

Există și ”Enciclopedia Prostiei ”(De Encyclopedie van de Domheid) scrisă de olandezul Matthijs van Boxsel. Einstein: ”Doar două lucruri sunt infinite, Universul și prostia umană, dar eu nu sunt sigur despre primul”.

Valeriu Gherghel: „Cărturarul este, prin definiţie, o fiinţă comică”.   

Citiți continuarea articolului AICI.