Observ la toți comentatorii politici ideea că poporul merită înghețări de salarii și pensii, tăieri de alocații și scumpiri de carburanți fiindcă asta a votat și asta primește.

Prea multă satisfacție, rânjet amar și ricanare în această idee.

Venit din comunism, acest popor încă mai crede că un guvern gestionează țara așa precum un tată de familie are grijă de copiii și nevasta lui. Mentalitatea s-a transmis noilor generații. În consecință, românii au știut că aleșii lor vor aduce austeritatea, dar au considerat că asta face bine țării.

Mulți au votat dreapta din patriotism, convinși că trebuie să se sacrifice pentru România. Așa se face că pensionarul a acceptat să nu i se mărească pensia cu 40%, mama a acceptat ciuntirea alocației, muncitorul a fost de acord că salariul minim nu va crește.

Toți își iubesc țara, în schimb se înșeală amarnic considerând că onor guvernul nutrește același sentiment, că aleșii vor avea grijă de patrie, că sacrificiul va fi înțeles și folosit pentru copii și nepoți.

De unde să știe copilul că tata dă banii la bordel ?

Viziunea de țară a guvernanților dreptei este cu totul alta decât a celor care i-au adus la putere.

Dreapta politică de azi, spre desebire de cea de odinioară, a diluat ideea de țară până la dispariție, a transformat patriotismul în management și iubirea de oameni în balanță contabilă. Pentru că ei nu vor fi la guvernare peste o vreme, România de peste o vreme nu există în mintea lor, totul se desfășoară într-un prezent continuu.

După ei, potopul.

Un uriaș aparat de propagandă a fost pus în funcțiune pentru a-i convinge pe români că țara moare dacă ei câștigă mai mulți bani la salarii și pensii. În realitate, țara, în sensul în care o cunoșteam, este moartă de mult, acum i se folosesc pielea, organele, oasele.

Ceea ce i se ascunde însă românului cu cea mai mare grijă este că el, ca om, nu contează, că nu e decât o cifră intrată în calculele unui sistem minimal de protecție socială, ale migrației și mortalității.

Sistemul complex de interese și năzuințe ale dreptei cuplate cu partenerii strategici iubește la nebunie România dar nu și pe români.

Naivitatea națiunii și imposibilitatea de a cere românului să își formeze o cultură economică, mai ales una de tip globalist, au dus la rezultatele electorale pe care le știm și la ideea de sacrificiu pe care nu o înțelegem pentru că este, cu adevărat, absurdă.

Dar, repet, de unde să știe copiii că tatăl lor dă banii la bordel ?

Gheorghe Smeoreanu