Nu cred în „petreceri”, nu m-am dus niciodată cu plăcere în locuri unde se bea, se mănâncă şi se ascultă muzica la maxim, formula mea este să stau cu un prieten, doi la un pahar de vin într-un loc liniştit, unde să putem vorbi. Uluitor pentru mine a fost să observ că nici măcar în materie de chefuri nu există certitudini. Am fost de revelion într-un loc în care s-a băut, s-a mâncat, s-a dansat şi s-a dat muzica la maxim, aşa încât dimineaţa eram sigur că voi fi traumatizat cel puţin o săptămână. N-a fost însă aşa, ba dimpotrivă, m-a trezit pe la prânz mai limpede sufleteşte şi mai odihnit mental ca niciodată.

Pentru mine, chestiunea asta a fost un miracol, chiar mă aşteptam să fiu după acest revelion morocănos şi obosit şi să-mi jur că nu voi mai merge la astfel de chefuri în viaţa mea. Am căutat şi am găsit explicaţia faptului că noaptea asta zgomotoasă şi grea pentru stomac a fost formidabil de benefică. Este vorba despre spiritul locului şi despre atmosfera grupului. În mod cert în crama avocatului Veronel Rădulescu locuieşte un vechi geniu bun al casei, iar familia şi prietenii săi au un suflet care vindecă.

Eu, la chefuri ? Mă mai duc, dar tot acolo…