Site – ul Jutiţiarul a fost deschis şi închis din nou în decurs de câteva ore. Metoda e veche şi se aplica în tortura chinezească. Prozonierului i se dă drumul şi este din nou arestat după puţin timp. Ideea este să provoci măcinarea psihicului.
Au făcut cei de la Comitetul pentru Situaţii Speciale de Urgenţă anumite analize, dar am făcut şi eu. Au ei şcoli bune, dar am şi eu, cu deosebirea că şcolile mele au fost mai oneste.
De la 1 mai s-a trecut la tehnica bâtei şi zăhărelului în îmblânzirea presei independente din România. Pe de o parte s-a dat HG pentru alocarea de mulţi bani televiziunilor şi ziarelor, pe de altă parte unele site-uri au fost închise şi unele conturi de Facebook, blocate.
Anunţul cu alocarea de fonduri a provocat reacţii de un ridicol uriaş, anumite site-uri care păreau serioase au început să publice relatări despre povestea de dragoste dintre tinerii Werner şi Carmen. La alţii, unde trei din patru ştiri erau critice, proporţia s-a inversat. Să fie sănătoşi.
Deschiderea şi blocare căilor de comunicare în mod aparent nemotivat şi aleator are rolul de a stabili o relaţia de tip stăpân – sclav. Stăpânul se ştie că are toane, te poate recompensa ori ucide în funcţie de cum îi funcţionează în acel moment digestia.
Dacă se va prelungi starea de urgenţă sau i se va spune stare de necesitate, în 45 de zile va fi suficient timp pentru a induce la nivelul presei naţionale starea de frică de care preşedintele şi guvernul său au nevoie în perspectiva alegerilor. Acţiunea cu banii alocaţi durează 4 luni, ar fi până în în pragul eventualelor alegeri locale din septembrie.
Deşi jurnaliştii şi mai ales editorii din presă se feresc să îşi arate slăbiciunile în faţa opiniei publice, ele există. Dacă ţi se închide televiziunea sau ziarul este ca şi cum altuia i s-ar închide fabrica, hotelul sau restaurantul. Rămâi fără contracte, fără bani de salarii şi utilităţi. Pe termen mediu, eşti terminat. Nu există editor care să nu se gândească la acest risc în această perioadă.
Prin acţiuni bine gândite, guvernul induce teama în conştiinţa presei independente.
Gheorghe Smeoreanu

























Lasă un răspuns