In dragoste nu exista coincidente. Si cine se incapatineaza sa creada ca da, nu doar se minte singur de teama de a accepta lucruri pe care nu si le poate explica, dar isi impune si sa piarda din fascinatia surprinzatorului atunci cind iubeste. Isi neaga ocazia de a pasi pe tarimul misterelor prin care iubirea creeaza canale de comunicare extrasenzoriala, de frica sau pur si simplu dintr-un pronuntat pragmatism. Atunci cind te gandesti intens la persoana iubita, cu inima plina de un dor care iti freamata in suflet si nu iti da pace, nu de putine ori se intimpla ca in scurt timp sa te sune si sa iti spuna ca a facut-o fara un motiv special, ci pentru ca pur si simplu asa a simtit. La inceput crezi ca a fost intimplator, dar cind vezi ca tot mai des se repeta acest lucru incepi sa iti pui intrebari. De ce m-a sunat tocmai acum? De ce a zis ca a simtit ca ma gindeam la el? De ce s-a trezit din somn cind il strigam in gind? De ce am spus amindoi acelasi lucru in exact acelasi moment? Cui nu i s-a intimplat asa ceva macar o data in viata? Mie in ultimul timp mi se intimpla tot mai des si stiu de ce. Pentru ca iubirea care imi mingiie viata in momentul de fata este de o atit de mare intensitate incit cuvintele si privirea nu mai sunt singurele prin care comunicam. Gindurile ni s-au imbratisat si atunci cind le e dor sa se sarute se contopesc. Se cheama cu disperare si bat la usa sufletului.