sapou Credeam ca aripile imi erau frinte si ca nu voi mai atinge norii pufosi si albi niciodata. Dar intr-un moment de regasire mi-am umplut sufletul de iubire, de vise si de fericire. Am iesit in curtea casei, sub mingiierea soarelui generos pentru o zi de mijloc de iarna. Stiam ca peste gardul casei il pot zari pe el, atunci cind i se face dor de mine aparind la fereastra de la birou pentru a ma atinge cu privirea. El a adus iubirea in viata mea si mi-a umplut viata cu stelele fericirii. Am devenit increzatoare si plina de energie. M-a trezit din hibernarea sufletului. Da, el este prezentul si viitorul meu. Cu el am redescoperit placerea imbratisata atit de dulce cu soapte si frematari de respiratii in ceafa. Plimbari in padure, dragoste cu nabadai, nopti fierbinti, vise in doi, emotii si lacrimi, dor arzind, doua suflete aceeasi bataie a inimii, eternitatea iubirii” toate le traiesc cu el, cu barbatul care e fericit ca in sfirsit nu mai trebuie sa viseze si sa stea ascuns dupa cortina grea a unei drame mincinoase, jucate de actori cu masti. El acum stie ca piesa poate fi jucata si aplaudata cu casa inchisa intr-o iarna de o nostalgie aparte. Azi am invatat sa zbor. Zburam impreuna spre acelasi nor alb si pufos al fericirii. Suntem trupuri fierbinti intr-o iarna inceputa banal, rostogolite pe altarul Afroditei, cerind cu incredere Zeului Suprem, ca ruga sa ne fie ascultata.Semnatura: Ramona Voiculescu