Discursul doamnei Dăncilă la Congresul PSD a cuprins următoarea afirmație:

”În spatele meu nu stă nimeni și nimic altceva decât muncă și mers înainte”.

Câți români cred în ceea ce numim muncă ? Termenul pare oarecum în antitează cu gândirea, inteligența, strategia.

Câţi români îi admiră pe cei în spatele cărora nu stă nimeni ? Declarativ, toţi apreciem independenţa solitară, în realitate nu credem decât în cei “cu spate.”

A mai spus doamna Dăncilă:

”Am fost lider local, am condus organizația locală, am fost președintele organizației de femei, am fost membru al PE timp de 9 ani, de unde am plecat pentru a conduce Guvernul României”.

Câţi români apreciază lungile cariere de partid ? Când PSD este acuzat de greşeli comise vreme de decenii, de ce simţi nevoia să reaminteşti că eşti un om vechi, chiar dacă este vorba despre vechimea în partid ?

La rândul său, Mihai Fifor a spus:

„Suntem aici să dăm un vot de încredere pentru Viorica Dăncila. Vreau azi să îi transmitem energia noastră, incredere şi spriin să câstige această uriaşă bătălie pentru PSD, alegerile prezidenţiale.”

Câţi români apreciază un lider căruia partidul trebuie să îi transmită energie ? De presupus că puţini, deoarece un lider puternic transmite el energie grupului.

Nu am văzut prea multe declaraţii valide electoral nici măcar aceea că domna în cauză ar fi neconflictuală nu mai rezistă. Oamenii cred, dimpotrivă, că Viorica Dăncilă e conflictuală în interiorul PSD şi neconflictuală cu inamicii partidului. Apoi, neconflictual le sună unora sinonim cu moale, bleg.

O vor vota pe Viorica Dăncilă doar cei care cred în munca brută, în cariere de partid şi în cuminţenia afişată. Nu e cam puţin pentru o victorie finală ?

Mă număr printre cei care cred că jocurile nu sunt încă făcute, că Viorica Dăncilă are şansele sale. Dar nu aşa, nu cu declaraţii improvizate.

Un bun candidat la preşedinţie nu este, nici măcar în România, precum iaurtul acela prea bun, prea ca la ţară.

Gheorghe Smeoreanu