Câteva cuvinte cu prilejul Zilei Libertăţii Presei.

Libertatea presei fără puterea presei este sinonimă cu nebunia. În România lui Iohannis şi a Statului Paralel, puterea presei este aproape nulă, rămânându-i libertatea ca iluzie.

Situaţia de faţă are rădăcini adânci, meseria de ziarist fiind singura pe deplin dereglementată, fiindcă aşa a convenit tuturor celor care au avut puterea politică. Fără statut, fără rigoare, fără efortul de a deveni ceea ce vrea să fie, ziaristul a ajuns în România un mare ZERO.

Nenorocirea este că în aceeași perioadă Occidentul a inventat presa nebună, iar un nebun e întotdeauna liber. Liber să fie nebun.

Cei puţini sau mulţi, nu am habar, care funcţionăm după vechea idee de adevăr suntem nişte dinozauri într-o lume în care a avea dreptate înseamnă a completa corect un puzzle de opinii.

Ce-i de făcut ? Nimic, mergem înainte orbeşte fiindcă nu avem altceva de pierdut decât lanţurile iluziilor noastre.

O problemă este cu ziariştii tineri, care pot opta ori să îşi piardă urgent sănătatea mintală, ori să rămână sănătoşi şi marginali.

Ce poate fi mai clar decât faptul că, atunci când întâlnesc oameni care nu mă cunosc,  ascund ca un bandit faptul că sunt ziarist ?

De data asta, e groasă, presa a luat-o pe drumul spre muzeu.

Gheorghe Smeoreanu